Aloha, Hawaii!

Aloha este o stare, dincolo de un “Bun Venit”! Spiritul Aloha te intampina din momentul in care pasesti in Hawaii. Oamenii zambitori, bucurosi de oaspeti, oricand gata sa te ajute. Si acest “aloha” te insoteste pana la despartire, cand vacanta ta in Paradis ia sfarsit. Inca mi se pare ca a fost o scena dintr-un film aceasta calatorie, iar eu am fost doar un spectator.

Trei zile am calatorit sa imi implinesc acest vis atat de indepartat – Hawaii.

Si nu m-a dezamagit.De la plajele fix ca in vederile exotice, natura parca desenata cu creionul, muntii uriasi, verzi si impunatori, gradinile botanice imense, plantatiile de ananas, cel mai dulce din lume, pana la grija pe care o au pentru mediul inconjurator, pentru viata acvatica si pentru natura, aceasta insula, Oahu, mi-a lasat amintiri greu de egalat in jurnalul meu de calator. La finalul acestui articol postez si experienta mea video in acest colt fooooarte indepartat de lume.Am observat discret zeci de pesti multicolori, testoase si am facut plaja alaturi de o foca ce “parcase” pentru un somn binemeritat la soare. Ca pe un platou de filmare m-am simtit in Hawaii – am fost unde s-au filmat filmele Jurassic Park, Godzilla sau Lost. Am vizitat si Memorialul Pearl Harbor, locul incarcat de istorie. Paradoxul este ca aceasta insula este acum plina de japonezi – localnici si turisti, indragostiti de ea. Am prins aici si ziua de 4 iulie, cand mai toata lumea si-a scos gratarul in parcare sau pe plaja si a urmarit spectaculosul foc de artificii, la malul oceanului. 

In Oahu, spre deosebire de alte insule pe care am avut norocul sa pasesc, acolo unde cand iesi din hotelul luxos te lovesti brutal de saracia localnicilor, oglindita in case de chirpici, praful de pe ulite, rugamintile de a le cumpara marfa sau felul in care te servesc pe tine, turistul, lucrurile stau cu totul altfel. Aici nu am gasit acel contrast izbitor. Dar nici nu am simtit acea bogatie sufleteasca invers proportionala cu cea din buzunare. Gazdele si oaspetii se amesteca, nu ii deosebesti dupa haine, dupa port 🙂

 In Hawaii, autostrazile te conduc spre puncte turistice bine ingrijite, autobuzele arata impecabil si nu ai cum sa te ratacesti, casele arata ca in filme, preturile mari – MARI, taxa la orice pas, inclusiv daca vrei sa intri in …. piata, magazine de lux insirate pe bulevardele din Waikiki, restaurante fine, curatenie si reguli de civilizatie, totul este ca la carte. Nu este loc de tocmeala la colt de strada, toata lumea e constienta, de buna voie sau de frica amenzilor usturatoare, de importanta protejarii naturii, de cat de daunatoare sunt deseurile si cum in natura suntem oaspeti, nu stapani.Sa va dau un exemplu: nu aveam voie sa intram la Hanauma Bay, unde am mers pentru snorkelling, fara sa vedem un film cu instructiuni – cum sa ne purtam cu vietatile marine ce ne vor iesi in cale (de exemplu: foci sau testoase) sau ne vor insoti pe plaja – pasari, plante, etc.Plajele, chiar si cele salbatice, doar par asa, in realitate toti actorii au grija de ele. Au toate cele necesare pentru igiena, iar oamenii nu lasa gunoi in urma, nu pun muzica in boxe, nu beau sampanie, nu au voie sa fumeze. Sigur ca exista si cele animate – ca plaja din Waikiki, aglomerata si galagioasa, cu sezlonguri unul langa altul si multe placi de surf. Insa nici acolo, oamenii nu uita sa fie civilizati. Preferatele mele au fost Lanikai si Waimea. Foarte diferite, au insa in comun linistea si albastrul ireal al apei.

Hawaii ofera senzatii culinare oricarui pofticios, indiferent de preferinte. Aici toate bucatariile lumii isi gasesc loc. Mie personal, mancarea locala nu mi-a lasat o amprenta, iar partea de desert, dupa care stiti ca ma dau in vant in orice colt al lumii, mi s-a parut artificiala. Micul dejun era bun cam peste tot, insa. Inghesuit intr-un ananas delicios sau in papaya:-)In privinta transportului, in Oahu este o idee buna abonamentul pe autobuz sau troleu, totul este foarte bine gandit, totul se gaseste si online, la indemana tuturor. Am inchiriat totusi o masina pentru cateva zile, insa e bine de stiut ca si parcarea este scumpa. Sunt locuri in care ajungi mai usor cu masina. Altfel, pana la unele plaje faceam cam o ora si jumatate doar un drum dus atunci cand luam autobuzul. In privinta cazarii, eu am ales un hotel fix in mijlocul actiunii – Waikiki. Mecca surferilor, a iubitorilor de plaje cu nisip alb, fin si ape azurii. Pretul a fost mai mic decat o noapte la un hotel similar in Mamaia sau Moeciu. M-am lovit de acest soc la intoarcere cand chiar nu am mai gasit locuri libere la aceste preturi uriase la noi in tara.

Dar cat de departe este Hawaii si cum am ajuns acolo? Asta m-a intrebat toata lumea 🙂 Este intradevar la capatul celalalt al Pamantului. Groaznic de departe. Bine ca am poposit o saptamana in San Francisco si nu am simtit atat de tare aceasta distanta. Din San Francisco (unde am ajuns dupa o calatorie de 12 pornind din Frankfurt) am mai zburat 6 ore. Dar a meritat sa inconjor globul! O vacanta in acest Paradis este o experienta “once in a lifetime”!  Iata si dovada video: