Aloha este o stare, dincolo de un “Bun Venit”! Spiritul Aloha te intampina din momentul in care pasesti in Hawaii. Oamenii zambitori, bucurosi de oaspeti, oricand gata sa te ajute. Si acest “aloha” te insoteste pana la despartire, cand vacanta ta in Paradis ia sfarsit. Inca mi se pare ca a fost o scena dintr-un film aceasta calatorie, iar eu am fost doar un spectator.
Trei zile am calatorit sa imi implinesc acest vis atat de indepartat – Hawaii.
Si nu m-a dezamagit.
De la plajele fix ca in vederile exotice, natura parca desenata cu creionul, muntii uriasi, verzi si impunatori, gradinile botanice imense, plantatiile de ananas, cel mai dulce din lume, pana la grija pe care o au pentru mediul inconjurator, pentru viata acvatica si pentru natura, aceasta insula, Oahu, mi-a lasat amintiri greu de egalat in jurnalul meu de calator. La finalul acestui articol postez si experienta mea video in acest colt fooooarte indepartat de lume.
Am observat discret zeci de pesti multicolori, testoase si am facut plaja alaturi de o foca ce “parcase” pentru un somn binemeritat la soare. Ca pe un platou de filmare m-am simtit in Hawaii – am fost unde s-au filmat filmele Jurassic Park, Godzilla sau Lost. Am vizitat si Memorialul Pearl Harbor, locul incarcat de istorie. Paradoxul este ca aceasta insula este acum plina de japonezi – localnici si turisti, indragostiti de ea. Am prins aici si ziua de 4 iulie, cand mai toata lumea si-a scos gratarul in parcare sau pe plaja si a urmarit spectaculosul foc de artificii, la malul oceanului.
In Oahu, spre deosebire de alte insule pe care am avut norocul sa pasesc, acolo unde cand iesi din hotelul luxos te lovesti brutal de saracia localnicilor, oglindita in case de chirpici, praful de pe ulite, rugamintile de a le cumpara marfa sau felul in care te servesc pe tine, turistul, lucrurile stau cu totul altfel. Aici nu am gasit acel contrast izbitor. Dar nici nu am simtit acea bogatie sufleteasca invers proportionala cu cea din buzunare. Gazdele si oaspetii se amesteca, nu ii deosebesti dupa haine, dupa port 🙂
In Hawaii, autostrazile te conduc spre puncte turistice bine ingrijite, autobuzele arata impecabil si nu ai cum sa te ratacesti, casele arata ca in filme, preturile mari – MARI, taxa la orice pas, inclusiv daca vrei sa intri in …. piata, magazine de lux insirate pe bulevardele din Waikiki, restaurante fine, curatenie si reguli de civilizatie, totul este ca la carte. Nu este loc de tocmeala la colt de strada, toata lumea e constienta, de buna voie sau de frica amenzilor usturatoare, de importanta protejarii naturii, de cat de daunatoare sunt deseurile si cum in natura suntem oaspeti, nu stapani.
Sa va dau un exemplu: nu aveam voie sa intram la Hanauma Bay, unde am mers pentru snorkelling, fara sa vedem un film cu instructiuni – cum sa ne purtam cu vietatile marine ce ne vor iesi in cale (de exemplu: foci sau testoase) sau ne vor insoti pe plaja – pasari, plante, etc.
Plajele, chiar si cele salbatice, doar par asa, in realitate toti actorii au grija de ele. Au toate cele necesare pentru igiena, iar oamenii nu lasa gunoi in urma, nu pun muzica in boxe, nu beau sampanie, nu au voie sa fumeze. Sigur ca exista si cele animate – ca plaja din Waikiki, aglomerata si galagioasa, cu sezlonguri unul langa altul si multe placi de surf. Insa nici acolo, oamenii nu uita sa fie civilizati. Preferatele mele au fost Lanikai si Waimea. Foarte diferite, au insa in comun linistea si albastrul ireal al apei.
Hawaii ofera senzatii culinare oricarui pofticios, indiferent de preferinte. Aici toate bucatariile lumii isi gasesc loc. Mie personal, mancarea locala nu mi-a lasat o amprenta, iar partea de desert, dupa care stiti ca ma dau in vant in orice colt al lumii, mi s-a parut artificiala. Micul dejun era bun cam peste tot, insa. Inghesuit intr-un ananas delicios sau in papaya:-)
In privinta transportului, in Oahu este o idee buna abonamentul pe autobuz sau troleu, totul este foarte bine gandit, totul se gaseste si online, la indemana tuturor. Am inchiriat totusi o masina pentru cateva zile, insa e bine de stiut ca si parcarea este scumpa. Sunt locuri in care ajungi mai usor cu masina. Altfel, pana la unele plaje faceam cam o ora si jumatate doar un drum dus atunci cand luam autobuzul. In privinta cazarii, eu am ales un hotel fix in mijlocul actiunii – Waikiki. Mecca surferilor, a iubitorilor de plaje cu nisip alb, fin si ape azurii. Pretul a fost mai mic decat o noapte la un hotel similar in Mamaia sau Moeciu. M-am lovit de acest soc la intoarcere cand chiar nu am mai gasit locuri libere la aceste preturi uriase la noi in tara.
Dar cat de departe este Hawaii si cum am ajuns acolo? Asta m-a intrebat toata lumea 🙂 Este intradevar la capatul celalalt al Pamantului. Groaznic de departe. Bine ca am poposit o saptamana in San Francisco si nu am simtit atat de tare aceasta distanta. Din San Francisco (unde am ajuns dupa o calatorie de 12 pornind din Frankfurt) am mai zburat 6 ore. Dar a meritat sa inconjor globul! O vacanta in acest Paradis este o experienta “once in a lifetime”! Iata si dovada video:
11 comments
La fel de frumoase dar total diferite sunt celelalte insule. Insula O’ahu (“porecla” The Gathering Place”) este prea comerciala, scoti bani la orice pas. La urma urmei, vorbim in principal de Honolulu, capitala insulelor, chiar daca nu e unicul obiectiv din O’ahu. Turismul aici e masiv si aproape indus de nume, faima si intamplarile din al II-lea razboi mondial culminand cu bombardarea navelor stationate si scufundarea a doua din ele, USS Arizona si USS Oklahoma si avarierea altora. Iar incasarile sunt proportionale. Pacat ca nu ai testat macar insula mare Hawai’i (The Big Island). Acolo natura e la ea acasa. Parcarile sunt majoritatea gratis, ca si pe restul insulelor (cu exceptia O’ahu). Inchiriezi o masina si vraja se muta la zonele vulcanice de pe coasta de vest (Kona si plantatiile de cafea cu mostre delicioase care ti se vor intipari in minte pe vecie) si parcul natural din sud (punctul cel mai de sud al SUA. cu un punct de sarit in oceanul albastru de la aprox 15 m inaltime si catarare inapoi pe scara de metal atarnata de la punctul de salt, fara fixare aditionala). In centrul insulei, cele doua varfuri masive Mauna (Kea cea tanara care este poate cel mai inalt munte de pe Terra masurat de pe fundul oceanului – 9330m – si Loa cea batrana, nu cu mult mai mica) sunt atractii majore, cu zapada (da, zapada la o ora si ceva de plaja) in zonele de peste 3600m si observatoare astronomice si telescoape operate de astronomi din 11 tari. Si mai e si Kilauea, vulcanul naravas care distruge regulat soseaua “de centura” din sud-estul insulei cu eruptii aproape anuale, care contribuie la avansarea insulei catre sud-est prin varsarea lavei in ocean. Nu in ultimul rand, Hilo (capitala insulei mari) e pe coasta de est si merita vazut. Pana si plaja de acolo are nisip gri inchis sau negru, cum il numesc ei. Iar partea de nord, cu cascade curgand direct in ocean de pe versantii abrupti, e uimitor de nepopulata, turistic vorbind. Poate si pentru ca e nevoie de ceva efort sa ajungi acolo.
Si asta nu e tot ce insulele stat (al 50-lea ca data de alipire) au de oferit. Ar mai fi Maui (“The Valley Isle”), o insula mai putin populata cu alte peisaje de vis. Iar Kawai’i (“The Garden Isle” – a patra insula ca marime) este un rai adevarat si de departe preferata mea pentru vacanta. Fara exagerare. Absolut opusa aglomeratiei de pe O’ahu sau Big Island si fascinanta in tot ce are. Munti, drumetii, plaje superbe – Poipu Beach de exemplu – cu insule de nisip aproape de tarm unde focile calugar sunt la ele acasa si la turisti in poze, Waimea Canyon – zici ca esti intr-un canion din desert, Na Pali Coast – nu exista ceva similar pe planeta – care pare de pe alta lume, fara sosea de acces si unde se ajunge doar pe apa cu vaporas special (cataraman), prin aer sau la picior cu permis special, Kilauea Lighthouse – farul din nord cu rezervatia sa masiva de pasari (Moku’Ae”Ae Bird Sanctuary), cocosii si gainile multicolore care s-au inmultit in munti dupa un uragan din anii ’80 care a distrus locuintele din apropierea plajelorsi care a avut ca urmare salbaticirea orataniilor in zonele inalte din centru, fiind acum ocrotite prin lege si plimbandu-se nestingherite prin parcari, si parcuri, si cate si mai cate. Na, ca m-am pornit si nici macar nu am amintit de Lana’i (“The Friendly Isle”), Moloka’i (“The Valley Isle”). Sau Ni’ihau (“The Forbidden Isle”), cu sub 100 de locuitori, inghetata in timp, o istorie fabuloasa si interzisa pentru accesul publicului din motive de… refuz pentru progres. Ar fi atat de multe de povestit… Iertare pentru abuzul de cuvinte si spatiu. Abia am descoperit pagina pe youtube, care m-a adus si aici.
poti sa mi spui te rog la ce hotel ai stat ? multumesc
mi ai mai raspuns acum mult timp, dar s a sters raspunsulmtau. multumesc
Waikiki Beachcomber by Outrigger
Salutare,
Spune-mi te rog cum se numește cea de-a doua plajă mai puțin populată despre care vorbeai spre sfârșitul video-ului.
Mulțumesc și la cât mai multe călătorii ! 🙂
Waimanolo🤗
Multumim pt acest clip superb!!!
Hawaii pare intr-adevar o destinatie superba! Mi-ar placea sa ajung acolo macar o data-n viata asta dar, pe lista mea de dorinte se afla acum coasta de vest a SUA, orasul San Francisco, mai exact 😀
neaparat:)
Corina, spune-ne cu ce companie ai zburat si cum ai facut alegerea. Era cea mai buna varianta, cea mai scurta sau cea mai ieftina, cat te-a costat hotelul si cat de scump este acolo, mancarea, excursiile, totul.
SUPERB!!!
muultumesc!!!
Frumos articol! 🙂