“Mi s-a spus inainte sa plec in Tara Soarelui Rasare ca de Japonia … ori te indragostesti, ori o urasti, nu prea e cale de mijloc. Dupa aproape 2 saptamani acolo, eu spun ca… urasc ca m-am indragostit de Japonia si as vrea s-o revad cat mai repede!”
Rares Nastase ne-a predat lectia japoneza in emisiunea “Romania, te iubesc!” . Ati vazut cu siguranta reportajele sale realizate acolo. Cand am aflat ca pleaca, pe langa invidia care m-a ros, recunosc, am avut un feeling ca va spune rapid “Japonia, te iubesc” 🙂 Si nu m-am inselat. La intoarcere l-am invitat aici pe blog sa ne predea lectia…turistica despre Japonia. O bucatica din Japonia, vazuta nu prin ochii jurnalistului, ci prin cei ai unui calator ametit de acest taram magic si indepartat. Povestea lui, cu ponturi pretioase pentru cei care se incumeta sa mearga acolo in vacanta va fi prezentata in doua parti, altfel nu se putea 🙂
“Japonia poate fi o destinatie faina atat pentru o vacanta romantica, in care poti da o fuga pana la muntele Fuji, poti lua masa la inaltimi ametitoare si poti face plimbari lungi, prin numeroasele cartiere, unul mai diferit decat celalalt. Dar e interesant pentru o vacanta in gasca, o „ieseala” de cateva zile, cu trupa de prieteni. Alergatura, poze, viata de noapte, shopping. Cel putin o saptamana. Mi-a placut enorm sa calatoresc cu metroul, cu trenurile japonezilor. Pana si plimbarea cu taxiul e o experienta diferita, inedita, asa cum voi detalia mai jos.
Japonezii sunt foarte amabili, dar se feresc sau nu stiu sa vorbeasca bine limba engleza. Am intampinat astfel de dificultati si in capitala, nu mai zic de alte orasele si sate mai mici. E greu sa porti o conversatie chiar si cu tinerii, in general sunt umili si prefera sa nu spuna nimic, mi s-a spus ca sunt rusinati daca nu vorbesc foarte bine alta limba.
E interesant sa mergi in vacanta si cu copiii – capitala are multe locuri cu valuri de electronice pentru ei. In Tokyo, in magazinele de copii gasesti culmea, destul de putine jucarii, mai mult jocuri inteligente, Puzzle-uri 3D, Origami. Multa arta in miniatura, cu care cei mici sa isi ocupe timpul si sa isi ascuta mintea, in timp ce in magazinele pentru adulti gasesti pe langa haine, multe jucarii de plus, la vanzare. Si la barbati, dar mai mult la femei. Accesorii la posete, rucsac, la geci.
Sunt multe magazine TAX-FREE, doar ca toate bonurile de la marfa cumparata ti le vor capsa de paginile de la pasaport, si trebuie ca la plecarea din Japonia, in aeroport, sa le declari si sa depui chitantele intr-un loc special amenajat. Pe noi ne-a cam speriat ideea, ne gandeam ca pierdem timp pretios in aeroport, dar nu a fost asa, merge foarte repede.
E plin de magazine de electronice, dar preturuile nu sunt mici. Eu am mers in Japonia dupa o cursa la New York, si preturile la Tokyo mi sau parut in medie, cu aproape 40% mai mari decat in magazinele de electronice din Manhattan. Dar au si o gama uriasa de produse asiatice, pe care nu le vezi nici la americani. Nu poti cumpara telefoane mobile, pentru ca sunt pe alte retele, care nu necesita cartele, si sunt imposibil de decodat.
Poti ajunge oriunde in Japonia, din capitala Tokyo, cu trenurile rapide, dar pretul creste cu cat vrei sa ajungi mai repede. O cursa de la Tokyo la Osaka, o faci cu echivalentul a 60 de euro/pers, in 6 ore, dar poti si cu 127 de euro, in 2 ore si jumatate. Shinkansen-ul te duce cu opriri mai putine si viteza mai mare, cu prioritate pe linii, te plimba prin toate colturile Japoniei. Pleci la 7 de acasa si la 10 esti la birou, la 800 de km distanta. Totul e sa te obisnuiesti cu aglomeratia si distantele lungi. Recunosc ca dupa aproape 2 saptamani de alergatura la Tokyo, mi se parea extrem de obositor furnicarul de la orele de varf. Mai ales ca la ei se circula pe dreapta si pe jos, nu numai cu masina, si e destul de dificil sa te obisnuiesti cu accesul pe peroane, in statii, cand faci dreapta, stanga, si te bagi in valul de calatori.
Atentie, la Tokyo taxi-ul este foarte scump! De la aeroportul Haneda pana la hotelul nostru, o cursa ar fi costat in jur de 270 de euro! Haneda se afla mai departe de Tokyo, insa o varianta ar fi aeroportul Narita, mai apropiat. De aici am luat un autobuz, o cursa pana in centru, care a costat 35 de euro/persoana. Inteleg de la taximestristi ca multi turisti nu apreciaza bine distantele, harta orasului te poate pacali, fiind vorba de o aglomerare urbana de vreo 4 ori cat Bucurestiul, plus periferiile. Dar ramai uimit la cat de atenti sunt soferii in trafic, sau cum iti da taximetristul restul, pana la ultimul yen, si cum nu accepta deloc bacsis.
Cea mai ieftina calatorie cu metroul costa la Tokyo echivalentul a 2 euro. Interesant este ca poti circula cu aceleasi bilete pe diverse rute, si la metrou si la trenuri, pe liniile de la metrou sunt vreo 7 companii private, plus altele de la tren. Pe unele linii nici nu iti dai seama ca treci de la reteaua de metrou la cea de cale ferata si ai multe legaturi de naveta, cu periferiile si localitatile limitrofe metropolei.
Cumperi cel mai ieftin bilet la intrare, fara stres ca nu stii ce plan tarifar sa alegi, in functie de destinatie. La iesire, dupa ce ai ajuns unde vrei, exista aparate numite FAIR ADJUSTMENT MACHINE, unde bagi biletul si masinaria minune iti spune cat mai ai de platit pentru a- ti fi eliberat un tichet nou, cu care sa iesi prin portile electronice. In functie de locul unde te afli, aparatul te taxeaza pentru distanta parcursa. Poti avea surpriza sa ai de platit suplimentar, 12 sau chiar 20 de euro de persoana, echivalentul in Yeni, pentru o cursa prin oras, nu in afara lui.
Wifi-ul merge destul de prost, ma asteptam sa il gasesc peste tot, la viteza buna, doar e Japonia. In schimb am inchiriat un router portabil, te costa in jur de 7 dolari pe zi, e cu parola, si functioneaza foarte bine, odata ce te conectezi la el. Unele device-uri pot prelua si 2 telefoane. Fara el, costurile in roaming sunt uriase.
Eu am avut norocul ca, inainte de deplasare, sa primesc niste sfaturi avizate de la romani care cunosc bine Japonia. Dar din dar va ofer si eu, la randul meu, un itinerariu organizat, prin Tokyo. Foarte curand, in capitolul 2 al povestii mele 🙂
