Cine e in oglinda?

Niciodata sa nu spui ¨niciodata¨. Poate mai tarziu, poate daca o fi musai pentru psihicul meu, poate in limita bunului simt, dar..poate nu. Mi-e groaza de spitale, de oglinda in care nu ma voi mai recunoaste, de drumul alunecos spre o masca inflexibila. Ma uit din afara acestei hore a perfectiunii estetice, in care se prind tot mai multi si in care joaca “cu foc”, uitand sa incetineasca ritmul, de iesit nici vorba. Ma intreaba si pe mine oamenii in interviuri ce parere am despre operatiile estetice, daca mi-as face, daca am, daca mint, etc.

In adolescenta avem nenumarate complexe. Cu trecerea timpului, descoperim ca lumea nu se sfarseste la rochia mai frumoasa a colegei de banca, la sandalele pe care le poarta tot liceul, in fata oglinzii care parca ingrasa si nici porecla pe care o capatam rapid in gasca din fata scarii de bloc. Dar la maturitate?

Unii dintre noi invatam sa ne acceptam asa cum suntem , altii incercam sa stergem cumva, prin metode diverse, ce nu ne place cand ne uitam in oglinda. O rochie scumpa, o interventie chirurgicala ici-colo, maine, o cheie care deschide usa unui bolid de lux sau cheia ce merge la o persona la care altfel nu am ajunge, etc. Cati nu o iau pe aceste scurtaturi? E mai simplu si mai rapid si , sa fim seriosi – cine nu ar vrea cea mai la indemana solutie?

Foto: Andrei Plesnila/Lilia Raicu, Make-up: Ina Raicu, Vestimentatie: Maria Lucia Hohan

Dar cine stabileste unde e linia dintre ajustare si ridicol? Dintre complex si disperare? Dintre tusa fina si desfigurare? Dar cine are dreptul sa fie judecator si cine inculpat? Cine e victima propriei vanitati si cine prizonierul unui complex sau unei povesti triste, nestiute de public? 

Eu nu ma dau peste cap sa fiu cea mai frumoasa, cea mai stilata, ca scoasa din cutie la fiecare aparitie in fata marelui juriu format din stilisti inchipuiti si nici cea care se minte pe ea insasi ca a descoperit secretul tineretii fara batranete. Cred cu tarie ca frumusetea nu trebuie sa fie o obsesie. Am invatat ca oglinda tineretii fara batranete nu se gaseste decat in basme, iar basmele sunt…pentru copii. In lumea reala, o operatie o cere pe alta, un compromis il striga pe urmatorul, caci niciodata nu esti multumit odata ce ai pasit pe drumul fara intoarcere al perfectiunii fizice. Fizice si atat. Caci cred ca atunci cand te straduiesti din rasputeri sa iti acoperi ¨rugina¨de pe caroserie, de fapt incearci, poate fara sa stii, sa acoperi defectiunile la ¨motor¨. Ranile sufletului nu se vad, din fericire, dar cel ce le are, le simte si incearca in fel si chip sa compenseze pe dinafara. Cu un bisturiu, cu o carpa scumpa, o casa ce se invarte dupa soare, orice te poate pacali pe tine si pe ceilalti ca esti…bine.