Cool San Francisco

Vara asta am avut o vacanta ca-n filme! Abia acum m-am dezmeticit, caci am avut impresia ca am jucat intr-un film american. De aventura! O sa incep cu scena 1 🙂 

Prima parte a vacantei am petrecut-o in San Francisco, un oras cool, cu personalitate si strazi ce pareau chiar decoruri din filme. Un amestec de culturi, de temperaturi si stiluri arhitecturale. Un oras al contrastelor, ce te ustura la buzunar, dar te si vrajeste cu aerul sau boem. Haideti sa va spun ce mi-a placut:

• CABLE CAR– ul – Am calatorit cu celebrul tramvai vechi si cochet ce urca si coboara pe strazile inclinate (oare cum o fi sa locuiesti intr-o casa asa stramba? Daramite sa parchezi pe astfel de strada?) . O calatorie costa 7 dolari, daaaar, daca ajungeti in San Francisco va recomand sa va descarcati aplicatia de transport a orasului si sa cumparati dintr-un simplu click un abonament pe toate liniile pe 3 zile sau o saptamana. Veti iesi mult mai ieftin. Eu am luat o zi nelimitat pentru 12 dolari. De asemenea, e bine de stiut ca o calatorie cu acest tramvai dureaza cam 15 minute si ca sa evitati cozile de turisti, urcati-va in orice alta statie, dar nu la capat de linie.

• GOLDEN BRIDGE– am traversat simbolul orasului – podul imens care nu este rosu, asa cum pare in toate fotografiile, ci portocaliu. Este desigur o taxa pentru traversarea lui cu masina, plus o taxa pe aceasta taxa. America este tara in care cuvantul „taxa” se tine scai de tine oriunde mergi – fie ca este restaurant, hotel, magazin (daca tu crezi ca o omleta banala este 10 dolari, caci asa scrie in meniu, ei bine afli la final ca este PLUS taxe, plus bacsis obligatoriu minim 15%, plus taxa pentru asigurarea de sanatate a angajatilor – groaznica socoteala…)

Revenind, podul este un must si poate fi traversat si pe jos, dar si cu bicicleta, daca te tine 🙂 Not me.

• PAINTED LADIES. Sunt cateva casute cocotate pe un deal, parca atasate in Photoshop acolo, din alt secol, construite intr-un stil arhitectural deosebit. Interesant este ca in zare se vad in contrast cladirile moderne, zgarie-nori. Am luat la pas si strazile din cartierul lor, unul flower power, ce pastreaza atmosfera anilor ‘70.

• MISSION STREEET SI VALENCIA– San Francisco isi spune povestile pe ziduri, asa ca nu am ratat nici aleile pictate in grafitti si adidasii agatati pe sarme din aceste doua cartiere cu personalitate. Mi-a placut mai ales Clarion Alley. Exceptand oamenii care dormeau acolo si mirosurile. Aici poti vedea si cum se face ciocolata sau drumul cafelei de la plantatie pana la ceasca ta, la “Dandelion Chocolate”. Experienta mea in acest Paradis al ciocolatei este postata pe contul meu de Instagram 😛

• CHINATOWN– este cel mai mare cartier chinezesc din America, un amestec de culori si arome. Si aici povestile stau scrise pe peretii cladirilor, iar strazile abunda in magazine cu tot felul de chestii de vanzare, de la suveniruri la haine si mancare.

• LOMBARD STREET– am condus pe cea mai intortocheata si stramba strada din lume – faimoasa pentru curbele sale, 8 ace de par. Cred ca este singura strada pe care soferii nu se supara sa astepte cuminti 🙂 Parca este desenata.

• MANCAREA– excelenta! Am mancat bine in orice restaurant am intrat si va fac niste recomandari la prima amintire : Mazarine Coffee (pentru cafea buna si mic dejun delicios), dar si Scullery, restaurantele Buoma Love, Aliotos, Ruth, E Tutto Qua, si inghetata de la Amorino.

• TWIN PEAKS– cel mai bun punct pentru a privi orasul in toata frumusetea lui. Panorama este incredibila. Mie mi-a amintit si de serialul care mi-a mancat noptile pe vremea cand eram la scoala 🙂  

Si acum, iata ce NU mi-a placut. V-am spus ca orasul este un amestec.

• VREMEA. Mark Twain spunea: „Cea mai rece iarna prin care am trecut a fost o vara in San Francisco”. Este incredibil cum mergeam dintr-un cartier in altul, schimbam anotimpul. Jucam zilnic la loteria meteo si trageam numai necastigator – mereu inversa imbracata, niciodata nu imi era ok si uite cum m-am trezit in mijlocul verii cautand disperata prin magazine o geaca de iarna.

• MIZERIA SI OAMENII STRAZII. Este infricosator cum in bogata Californie, in San Francisco, unde preturile sunt atat de mari, langa cladiri de birouri, magazine ale bradurilor de super lux si in fata caselor ca in filme, locuiesc…oameni. Fix acolo, pe trotuare, in picioarele turistilor, oameni cu catel si purcel, cu cartoane si carpe. Mai multe decat in orice oras am fost eu pana acum. Poate si acest contrast m-a socat. Tot surprinzator este si faptul ca oameni cu mintile ratacite te iau in brate sau iti vorbesc… ei stiu despre ce. Nu am intalnit violenti printre ei, insa socul este destul. De fapt nu m-au intalnit ei pe mine.

• PIER 39 SI FISHERMAN’S WHARF– este ceea ce numesc eu capcana turistica. Aglomeratie, preturi mari, tot felul de atractii menite sa ia ochii turistilor. Este punctul de plecare spre Alcatraz, unde eu nu am prins bilete. Urmatoarele disponibile erau peste…doua luni. Din pacate, caci eram tare curioasa.

• DACA INCHIRIEZI MASINA: eu am facut asta si am aflat ca parcarea costa 9 dolari pe ora!!!!! Parcarea sigura. Cea nesigura, de care toata lumea iti spune sa te feresti ca de naiba, cea stradala, este doar 3 dolari. Dar pe riscul tau, caci peste tot sunt afise ca…se sparg si se fura masini…

Si pentru ca am ajuns la capitolul masina si vreau sa inchei prima parte a povestii mele in ton optimist, trebuie sa va spun ca a meritat toti banii!!! Asa am ajuns in Precido Heights, apoi la sediul Google, dar si pe Route 1 – Pacific Highway. Autostrada ce leaga San Francisco de Los Angeles este una dintre cele mai frumoase din lume! Coasta Pacific-ului iti taie respiratia. M-am oprit pe drum acolo unde mi-a placut: San Jose, Santa Cruz, Monterey, Half Moon Bay, Big Sur, Santa Barbara…

Tot cu masina, dupa un drum de cateva ore, am ajuns la Parcul Natural Yosemite. Este WOW! Am avut impresia ca ma aflu intr-un documentar National Geographic. Sau intre niste postere cu peisaje despre care ai crede ca nici nu exista, ci un fotograf iscusit le-a aranjat bine. De fapt, natura este iscusita si m-a impresionat cu cascade spectaculoase, copaci imensi, lacuri si rauri involburate. Intrarea in parc este 35 de dolari/masina si merita sa stai si o noapte acolo, la o casuta pitoreasca. Parcul ofera nenumarate activitati in aer liber, pentru curajosii de tot felul. El Cap si Half Dome va asteapta!

Ziua Americii m-a gasit in acest an…in Hawaii. Tot ca pe niste platouri de filmare m-am simtit. Cele ale Godzilla, Jurassic Park sau Lost, caci aici s-au filmat, si veti recunoaste usor decorurile naturale 🙂 Pana atunci, iata filmul vacantei mele in San Francisco: