„Dupa 20 de luni de chin, urmeaza succesul deplin”… scrie pe un banner afisat in tribuna. Si a urmat. Sa te ridici de la pamant si mai puternic decat inainte, sa renasti cand unii nu iti mai dadeau sanse, sa nu te lasi batut orice ar fi, sa iti pui in joc propria ta sanatate si sa ajungi cel mai bun din lume. Nu o data, ci de 4 ori!!! Sa nu fie altul mai bun ca tine pe planeta, pe terenul de handbal. Si, desi poti juca oriunde in lumea asta care te-a incoronat regina, alegi sa te intorci acasa. Pentru ca iubesti Romania pentru locurile, mancarea si oamenii ei buni, si pentru ca aceasta coroana a ta nu e este completa fara cea mai pretioasa bucatica – medalia cu tara ta la Tokio.
Care e reteta succesului? Se ia talent – doar 2%, se adauga o portie generoasa si dureroasa de munca si se presara un topping de putere mentala. Ambitie pana la cer si…meditatie.
Cristina Neagu este astazi de 10 ori mai puternica decat acum aproape 10 ani cand am intalnit-o eu, pe vremea cand juca la Oltchim. Cine si-ar fi inchipuit atunci ca fac poza cu Balonul de aur?
„De la bun inceput , de cand eram mica … le-am spus tuturor : eu o sa fiu cea mai buna din lume!
Si te-a crezut cineva?
Da! Eu!”
Juca atunci fotbal cu baietii in cartierul copilariei – Ghencea – dar s-a indragostit de handbal la prima vedere, de cum a intrat in sala. Drumul pana la titlurile de cea mai buna handbalista din lume nu a fost deloc usor. Presarat cu accidentari care ar fi pus un sportiv la pamant. Nu si pe Cristina!
Chiar acum, cand vorbesc cu ea, se recupereaza dupa operatia din ianuarie care a tinut-o departe de cea mai mare iubire 9 luni ca 9 ani. Nu am cum sa nu o intreb ceea ce cu totii asteptam – renasterea. Inca una!
„Acum sunt bine, au fost ceva complicatii, dar ma antrenez, trag tare, sunt foarte obosita, dimineata merg la recuperare, dupa amiaza merg la sala cu fetele. Mi-e greu sa dau un pronostic, dar sper ca maxim in septembrie sa ma antrenez cu fetele 100%”.
Oare mai are resurse sa revina la acelasi nivel? De unde isi ia puterea asta incredibila sa se intoarca si mai buna dupa fiecare accidentare? Raspunsul vine fara urma de dubiu!
Sunt convinsa ca o sa ma intorc la acelasi nivel, nicio secunda nu mi-a trecut prin gand ca nu pot sa o fac!
De unde imi iau puterea? Sa nu crezi ca nu am momente foarte grele, cand zic ca nu mai pot, dar asta e motivatia mea – iubesc prea mult ceea ce fac. Cand m-am accidentat acum eram daramata. Pentru ca stiam ce urmeaza, mai trecusem prin asta si pentru ca stiam ca pot castiga o medalie acolo, am zis de la inceput ca mergem la Paris si ne batem pentru medalie, ma luptasem sa ajung in semifinale si sa ..nu pot sa joc?! Am tras tare si … am stat in tribuna intr-una dintre salile mele preferate, acolo unde am inceput in 2007. Eu am chestia asta cu salile, ca si in Danemarca. Dupa operatie am incercat sa fiu foarte pozitiva, am avut dureri, mi-a fost foarte, foarte greu, mai ales in ultimele luni.”
„Fericirea are chipul mamei mele”
Cine sta in spatele unui campion, mai ales in aceste momente grele? Mama Cristinei o striga si acum de la balconul blocului din Ghencea si o asteapta cu mancarea ei preferata – ciorba de burta, sarmale si friptura de vita la tava. Este totodata cel mai vocal suporter in tribuna la meciurile Cristinei, traieste jocul la intensitate maxima oriunde ar fi, rosie la fata de emotie. Amandoi parintii au plans cand au vazut-o prima data pe Cristina in ziar.
„Daca as putea da timpul inapoi sa schimb ceva, as fi vrut ca sora mea sa nu plece in Spania, sa avem conditii mai bune.”
– Crezi ca daca ai fi avut conditii mai bune, ai mai fi ajuns aici? – intreb eu, gandindu-ma la uriasa ei ambitie si la traseul greu al marilor campioni de nivelul ei nascuti in praful de pe ulita pe care bateau mingea, in favele sau in sali de box la care au ajuns ca sa scape de bataia de pe strada. Se gandeste putin…
„Mie mi-a placut extrem de mult handbalul oricum. Asta m-a motivat sa ajung la nivelul asta. Nu banii. In momentul in care nu o sa mai am aceasta motivatie, niciodata nu o sa raman in sport doar pentru salariu.”
– Iti amintesti ce ai facut cu primul salariu?
„ Mare parte i-am economisit, iar cu o parte mi-am cumparat o pereche de adidasi de care am fost foarte mandra. Nu ma incaltam cu ei daca ploua afara. Imi amintesc si primul trening adevarat trimis de sora mea din Spania.”
Tu esti un lider si nici macar nu stii asta!
Cristina este un model pentru mii de copii care vor sa ajunga sus de tot in sport. In spatele trofeelor stau multe lucruri nestiute de public. Ce i-ar spune unei fetite care acum se indreapta spre handbal? Ceva ce ar fi vrut sa stie si nu i-a spus nimeni.
Cristina isi lasa usor scaunul pe spate ca si cum isi priveste terenul si cariera din afara, ca un spectator.
„Cand esti mic tot ce vrei e sa te distrezi, sa fie joaca. Dar e important sa iti setezi ceva – ce vrei sa faci cu adevarat? Pentru ca la un moment dat afli ca efortul fizic e foarte mare. Ce as fi vrut sa stiu eu? Cum pot sa am grija de mine.”
– Fizic?
„Da, pentru ca toti trag de tine. E foarte important mai tarziu. Sunt multi copii talentati care se accidenteaza devreme si se lasa de sport.”
– Si psihic?
„Partea psihologica e foarte importanta – sa lucrezi cu copilul si sa il inveti de mic sa aiba mentalitate de invingator si putere sa isi depaseasca limitele, caci despre asta este sportul. Si e important si sa aiba un antrenor bun la inceput, care stie sa lucreze cu copiii.”
– Tu ai avut un mentor, un astfel de om caruia ii datorezi sau ti-a schimbat traseul in viata decisiv?
„Prima mea antrenoare, Maria Covaci. Ea m-a invatat tehnici corecte, de baza si m-a sfatuit cand a fost vorba de luarea deciziilor.
Si de asemenea, Anja Andersen, care a avut un impact mare asupra mea, desi nu am interactionat mult. Perioada de la Oltchim cand aveam probleme cu umarul – m-a sustinut foarte mult. M-a ajutat foarte mult la nivel psihologic.
Mi-a spus „tu esti un lider si nici macar nu stii asta”. Tot ea mi-a vorbit despre meditatie si asta m-a ajutat sa fiu constienta de ceea ce fac pe teren. Si in perioada de recuperare, cand eram aproape singura. Eu vedeam altfel handbalul si ea m-a ajutat sa il inteleg si sa ma inteleg mai bine. In 2015, am jucat senzational si am luat si medalie. Mi-am amintit ce mi-a spus, ca pot fi un lider. Atunci am sunat-o dupa 3 ani si am rugat-o sa vina sa ma ajute. Si a venit.”
„Locul meu favorit pentru vacanta este orice loc langa Ocean”
Imi imaginez ca la acest nivel este destul de greu sa iti filtrezi prietenii. O vad pe Cristina o fata frumoasa, relaxata, deschisa si zambitoare, in ciuda perioadei grele prin care trece. De asemenea, in antiteza cu cea pe care o vedem toti in interviurile din jurnalul de sport – serioasa, distanta, scumpa in declaratii si aparitii publice. Recunoaste ca este o persoana mai introvertita. Ii place sa aiba momentele ei de liniste, sa stea singura si are nevoie de asta.
Intreb daca are o prietena foarte buna in handbal, se gandeste putin si raspunde ca prietenii ei sunt putini si buni, sunt cei care i-au fost parteneri pe drumul lung si greu al carierei sale, indiferent de moment. Aceiasi. Ii vad pe contul ei de Instagram si in pozele din vacanta. Ii plac destinatiile exotice, la care viseaza si in viata de dupa handbal. Daca o exista.
Tocmai s-a intors din Maldive, unde a petrecut 8 zile, intr-o echipa cu mult mai putini jucatori decat e obisnuita pe teren. Are nevoie de liniste si relaxare. Totusi, nu lasa sportul nici la capatul lumii, pe plaje rupte din Rai. Tot in sala ajunge. Nu isi aminteste vreo vacanta in care sa se rupa de sport.
„Am sportul in ADN, nu am ce face”.
Roger Federer este sportivul pe care il admira. Si l-a ales pe cel mai bun. Daca el ar putea sa ii imprumute o abilitate a lui, Cristina ar vrea sa ii dea si ei puterea asta a lui pe care a avut-o sa se schimbe deodata din copilul nebun care rupea rachetele la omul de azi – cel echilibrat.
„Eu ma enervez foarte mult pe teren. Pentru colegele mele mi-as dori sa nu mai fiu chiar asa. Daca ele sunt cele mai bune pe teren echipa e bine. Roger este unic, este foarte talentat”
– E de ajuns sa ai doar talent?
„Nu, clar. El munceste enorm, nu e aici datorita doar talentului. Nu la nivelul asta. Are 38 de ani. Talentul este 2% si restul munca. In orice sport. Uite, Messi si Cristiano s-au pastrat aici si datorita muncii.”
– Care dintre ei iti place mai mult?
„Daca i-ai combina, sa faci unul – el ar fi cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Pe Messi il admir pentru sclipirea de geniu, dar pe Ronaldo pentru puterea asta de munca si mentalitate.”
Puterea de munca si mentalitatea o imping si pe Cristina in sus si o rog sa imi arate viitorul asa cum ea si-l imagineaza.
„Imi doresc sa castiag Liga Campionilor si o medalie la Tokio. Este poate ultima mea sansa. La Rio am plans trei zile si nu am iesit din casa de durere si tristete. Imi doresc foarte mult o medalie cu fetele la Jocurile Olimpice”
Asa sa fie!
Surse foto: Marius Ionescu, Cristina Neagu Facebook/Instagram
