Te invit intr-o vacanta cum n-ai mai fost, in locuri indepartate si in acelasi timp apropiate, necunoscute, colturi de rai, peisaje rupte din povesti la care nu ajunge orisicine, pe care ti le spun doar tie. Te las pe mana unui ghid de nadejde – Busu! El este invitatul meu sa iti povesteasca despre colturile ascunse si fascinante ale Romaniei. El face pozele – vizualizezi aceste locuri doar prin ochii lui si il crezi pe cuvant. Daca ajungi acolo, va fi dragoste la prima vedere. 
¨Phii! Cum trece timpul asta, fratilor..Si asta nu e timpul probabil, nu, e timpul care alearga implacabil spre finis. Si odata te trezesti ca mai aveai o sumedenie de locuri de vazut si multe de facut. Da! A trecut anul, au venit Sarbatorile, avem ceva zile libere si nu prea stim incotro s-o apucam, ca sa scapam de minunatul Bucuresti, micul <<Verde de Paris>>. Pai, primul impuls ar fi s-o pornim inspre locuri stiute, batute, fara surprize. Dar parca undeva, in adancurile nepatrunse ale eului tau se insinueaza usor-usor, un drac mic si neastamparat care te indeamna spre necunoscut, spre aventura. Si-ti zice asa: – Ai fost tu vreodata in Imparatia lui Zamolxe? – Pai..nu..raspunzi tu in soapta, speriat ca ar putea sa te auda cineva ca vorbesti de unul singur. Da´ce, exista asa ceva? – Greu de crezut, dar exista, zice dracul si dispare-n adancurile stiintei tale. Dai repede o cautare pe net si ce sa vezi! Exista! In Apuseni, intr-un loc cu 7 zone naturale protejate, gasesti o lume din alte timpuri, incremenita parca in preisorie si cu siguranta nepangarita (inca!) de apucaturile turismului modern. Cand dai de oameni te mai linistesti. Sunt oameni calzi, nu foarte vorbareti, dar gata sa-ti dea un loc cald de dormit si o palinca strasnica, numai buna ca sa-ti faca curaj la slana. Si iar te ia nelinistea cand vezi o mare neagra, miscandu-se lent, masurat, pe drum. Zeci, poate sute de bivoli, inca mai vietuiesc pe aici, veniti si ei din alte vremuri. Am fost acolo cu Radu Anton Roman si locul ne-a ramas infipt in memorie cu toata frumusetea lui salbatica si marca chemandu-ne din timp in timp din nou la el. Prin multe locuri ne-am aventurat Radu, cu mine, cu echipa noastra nebuna. Si am revenit apoi, aproape-n fiecare loc, cautand sa redescoperim oamenii, peisajul si sufletul lui, ca sa ma conving ca locul e la del si cand nu vine <<televiziunea>>. Si e la fel si in muntii Vrancei la Tisita, la rezervatie unde vezi toate vietatile muntilor nostri, si la Fildu de Sus, in Salaj, unde biserica de lemn veche de sute de ani este hotar de lumi (de la ea urmeaza o zona salbatica, rapoasa, fara nume si neumblata de om) si la campul lui Neag in Retezat , loc prietenos, mai la sosea, dar unde poti sa haladuiesti catre inima muntelui, catre partia de schi sau catre pesteri si grote usor de descoperit cu copiii. Peste tot dai de oameni in primul rand si apoi de locurile in care ei isi duc viata, iar tu ajungi pentru cateva zile ca sa scapi de Bucuresti, Micul Verde de Paris… ¨ FLORIN BUSUIOC
¨Phii! Cum trece timpul asta, fratilor..Si asta nu e timpul probabil, nu, e timpul care alearga implacabil spre finis. Si odata te trezesti ca mai aveai o sumedenie de locuri de vazut si multe de facut. Da! A trecut anul, au venit Sarbatorile, avem ceva zile libere si nu prea stim incotro s-o apucam, ca sa scapam de minunatul Bucuresti, micul <<Verde de Paris>>. Pai, primul impuls ar fi s-o pornim inspre locuri stiute, batute, fara surprize. Dar parca undeva, in adancurile nepatrunse ale eului tau se insinueaza usor-usor, un drac mic si neastamparat care te indeamna spre necunoscut, spre aventura. Si-ti zice asa: – Ai fost tu vreodata in Imparatia lui Zamolxe? – Pai..nu..raspunzi tu in soapta, speriat ca ar putea sa te auda cineva ca vorbesti de unul singur. Da´ce, exista asa ceva? – Greu de crezut, dar exista, zice dracul si dispare-n adancurile stiintei tale. Dai repede o cautare pe net si ce sa vezi! Exista! In Apuseni, intr-un loc cu 7 zone naturale protejate, gasesti o lume din alte timpuri, incremenita parca in preisorie si cu siguranta nepangarita (inca!) de apucaturile turismului modern. Cand dai de oameni te mai linistesti. Sunt oameni calzi, nu foarte vorbareti, dar gata sa-ti dea un loc cald de dormit si o palinca strasnica, numai buna ca sa-ti faca curaj la slana. Si iar te ia nelinistea cand vezi o mare neagra, miscandu-se lent, masurat, pe drum. Zeci, poate sute de bivoli, inca mai vietuiesc pe aici, veniti si ei din alte vremuri. Am fost acolo cu Radu Anton Roman si locul ne-a ramas infipt in memorie cu toata frumusetea lui salbatica si marca chemandu-ne din timp in timp din nou la el. Prin multe locuri ne-am aventurat Radu, cu mine, cu echipa noastra nebuna. Si am revenit apoi, aproape-n fiecare loc, cautand sa redescoperim oamenii, peisajul si sufletul lui, ca sa ma conving ca locul e la del si cand nu vine <<televiziunea>>. Si e la fel si in muntii Vrancei la Tisita, la rezervatie unde vezi toate vietatile muntilor nostri, si la Fildu de Sus, in Salaj, unde biserica de lemn veche de sute de ani este hotar de lumi (de la ea urmeaza o zona salbatica, rapoasa, fara nume si neumblata de om) si la campul lui Neag in Retezat , loc prietenos, mai la sosea, dar unde poti sa haladuiesti catre inima muntelui, catre partia de schi sau catre pesteri si grote usor de descoperit cu copiii. Peste tot dai de oameni in primul rand si apoi de locurile in care ei isi duc viata, iar tu ajungi pentru cateva zile ca sa scapi de Bucuresti, Micul Verde de Paris… ¨ FLORIN BUSUIOC 
1 comment
?