https://www.corinacaragea.ro/wp-content/uploads/2019/09/1SEB_8479a-1-960x651_c.jpg

Kira Hagi


Am vrut sa pun titlul acestui post doar …. Kira. Kira, punct. Asa cum ea se recomanda in America, studentilor din campus in fata carora era o fata din Romania, frumoasa, timida, cu bun simt, talentata… sau cum aveau sa descopere ei singuri.

Imi si inchipui prima intalnire la scoala cu noii colegi in America, unde prima intrebare este mereu: din ce tara esti?

Si Kira zicand: Romania.

Iar ei inevitabil: Aaaa, Hagi, Nadia!

Si Kira: 🙂

Pana intr-o zi, prin anul doi, cand profesorul i-a pus sa isi scrie numele pe Google. Si pana acolo i-a fost. Kira a fost deconspirata 🙂Colega lor era de fapt fiica celui mai mare fotbalist roman, cel care a scos o tara in strada de fericire in ‘94 si a uimit lumea la acel Mondial tocmai in America.

“In America mi-am castigat independenta” – imi spune Kira. “Acolo nimeni nu stia cine sunt, m-am descurcat singura, mi-am urmat visul, a fost o experienta care m-a schimbat.”

Pe strazile in Los Angeles, unde timp de 4 ani a studiat actoria, dar a si facut voluntariat si a muncit, Kira trecea pe langa Justin Bieber, Cameron Diaz, John Oliver, Bruno Mars, Kate Moss, Jennifer Aniston, Vanessa Hudgens. Nu a vrut sa ii deranjeze cu o poza sau un autograf. A trait cu celebritatea in casa, a stat cu ea la masa, dar nu i-a cazut prada. Tatal ei a invatat-o ca aceasta este doar frisca de pe tort, doar ceea ce se vede. Insa viata nu este asa, este cu bune si cu rele, iar Kira trebuie sa o cunoasca. Mai mult, ea a inteles ca toate acestea sunt ale lui, el le-a construit pe munca lui, iar ei, copiii, doar au vazut efectele.

M-am intalnit cu Kira Hagi atunci cand ea a considerat ca are despre ce povesti, ca a realizat ceva pe munca ei. Mi-a vorbit cu Dumneavoastra, a ajuns cu jumatate de ora mai devreme si o parte din discutie am avut impresia ca am purtat-o cu un Gica Hagi cu rochie diafana, de dantela, bucle lejere, finete si timiditate. Kira este un adult modest, muncitor, constiincios, perfectionist, ascuns intr-un corp de copil. Iar frumusestea ei interioara o face pe cea exterioara sa straluceasca.“Sunt cam aeriana!” Imi spune ea, zambind. “Si timida”.

 – Aoleo, pai si cum se impaca timiditatea cu meseria pe care ti-ai ales-o?

Devin timida cand mi se pun intrebari personale, nu stiu sa imi explic. Actoria in schimb, e o meserie, nu mi-am pus niciodata problema ca o sa fiu timida pe scena sau in fata camerelor! Nici nu am avut trac in viata mea!

Imi vine in minte Robert De Niro – un timid mult mai celebru, pe care Kira chiar il admira, alaturi de Meryl Streep. Ii place generatia anilor ‘70, pentru refresh-ul pe care l-a facut in industria de la Hollywood. Dintre actorii romani, i-ar da un Oscar lui Toma Caragiu, negresit. O aduc totusi in timpurile noastre si o alege pe actrita Shailene Woodley din serialul “Big Little Lies”.

– Ti-ar placea sa joci intr-un serial?

“Da, cu siguranta. In Black Mirror mi-ar placea, desi ma sperie “.

Kira face parte din generatia celor care isi traiesc adolescenta online, a vloggerilor care isi numara milioanele de urmaritori si chiar traiesc din asta, a transparentei totale in social media. Totusi, ea alege din nou emotia. Prefera sa isi vada prietenii fata in fata si sa isi caute pe retelele sociale doar actorii preferati, sa le urmareasca actiunile umanitare. Si sa tina legatura cu prietenii de departe. Insa aici , pe Instagram, puteti vedea ce a raspuns la un interviu-fulger ☺️

Incerc sa imi inchipui cum a reactionat Gica Hagi cand Kirita, asa cum o alinta el pe fiica lui, i-a spus ce vrea sa faca in viata: actorie.

El ar fi vazut-o pe terenul de tenis, alaturi de Simona Halep.

“La 12 ani, tata ne-a asezat pe mine si pe Ianis la masa, si-a luat carnetelul, caci de cand il stiu el noteaza tot in carnetel, si ne-a intrebat ce meserii ne-am ales. Ianis a raspuns pe loc: fotbalist. Eu, blocata…i-am cerut un ragaz de doua saptamani sa ma decid.”

Insa Kira stia demult ca arta este pentru ea. Probabil a mostenit dragostea pentru teatru si film de la strabunicul ei, care a fost pictor si scenograf. Sarbatorile in familia Hagi aratau ca o scena pe care Kira vedea personaje. Ea impartea rolurile fratelui, verilor, parintilor, bunicilor, le dadea indicatii si facea un scenariu.

“Imi amintesc ca la o zi de nastere, am facut un dans cu Ianis si nu ne-a iesit. Eu eram perfectionista si am realizat atunci ca vreau sa fac din joaca asta o meserie. “

“Doar sa iubesti ceea ce faci! Cand dai de greu, ca sa rezisti, trebuie sa iti placa. Datoria noastra, a parintilor, este sa te iubim neconditionat si sa te sprijinim”. A fost sfatul tatalui care daca s-ar mai naste o data, suta in mie, spune Kira, ar alege tot fotbalul.“El isi noteaza, analizeaza, planifica, are mereu carnetelul cu el, este concentrat, exigent, perfectionist”

Asa il vad si eu din afara pe Gica Hagi. O intreb insa cum e el cand nocturna stadionului se stinge si el ajunge acasa.

“Haios! Eu asa il stiu pe tata – cu multe glume la el si dansator. Ii place 🙂 ”

Dar mama? Marilena Hagi a mizat pe cartea discretiei, cand la masa ei toti jucatorii au cartile intoarse – isi fac meseria in lumina reflectoarelor.

“Ea este lumina noastra. Toti gravitam in jurul ei.”

Parca si fata Kirei se lumineaza, isi cauta cuvintele undeva in departare si face distributie de emotie.

“Are o compasiune enorma si un suflet mare. Mama m-a iubit neconditionat in orice moment al vietii, m-a lasat sa ma exprim liber si nu m-a izolat, nu mi-a zis ca trebuie sa fiu intr-un fel. Asa am prins curajul acesta de a fi eu insami.

O sa fac o lista de sfaturi … a la mama.”

– Ehe, cred ca si de la tata ai umple o foaie 🙂  –  spun eu.

“Clar! 🙂 ”Se vede ca a fost crescuta frumos si cu siguranta Gica Hagi a invatat-o despre valoarea echipei. O intreb unde vrea sa ajunga, cum ar fi sa tina in mana o statueta Oscar.

Obiectivul meu nu este sa tin o statuie de aur in mana. Sper sa nu ma intelegi gresit. Vreau sa ajung sa lucrez cu oameni care au proiectul la valoare de Oscar. Pentru mine arta ar trebui sa evoce traire atat de personala, incat cand se termina filmul sa pleci cu o experienta, nu doar cu faptul ca ai bifat si filmul acesta.”– Ce ii trebuie unei actrite sa aiba succes? Intreb eu, gandindu-ma ca poate noroc, poate talent, poate farmec, poate multa munca.

Ea se intoarce insa la echipa.

“Trebuie sa aiba echipa. Si povestea filmului o ajuta . Talentul actorului trebuie pus in valoare asa. Noi suntem o mica piesa din puzzle. Cand eram mica ma uitam la televizor si ma gandeam ca vreau sa ajung acolo, dar nu stiam ce e in spate. Cat de important este – de exemplu – montajul! Apropo de montaj, va recomand sa vedeti Memento – este un film de nota 100.”– Dar unui film ce ii trebuie sa fie de succes?

“La intrebarea asta ar fi mai potrivit Tarantino sa raspunda! El stapaneste bine arta asta! E genial!”

Cand regizorul Toma Enache i-a propus rolul din “Intre chin si amin”, Kira a inceput sa se documenteze, sa citeasca, sa invete. Nu stia nimic despre experimentul Pitesti, s-a nascut dupa caderea comunismului, iar la scoala nu a invatat despre asta. Bunicul ei a ajutat-o si el, povestindu-i din propria experienta, sa inteleaga dimensiunea acelei tragedii si norocul de a trai in aceste vremuri. La filmari, Kira s-a oferit sa fie si asistent, sa ajute pe partea de productie si sa nu se opreasca din invatat de la colegi.Pana la premiera din octombrie, o rog pe Kira sa imi creioneze personajul ei si sa imi spuna cat de mult seamana cu ea.

“Tana este sora protogonistului, ea isi protejeaza fratii. Mi-as dori sa am puterea si intelepciunea ei, blandetea ei in situatii critice. Personajul Tana traieste vremuri de cosmar. Nu zic ca nu m-as adapta  oricarei situatii groaznice care ar putea sa apara, Doamne fereste, in timpul vietii mele. Toti ne adaptam, asa suntem lasati de Pamant. Nici Tana nu stia ce o asteapta in copilarie… Insa nu am cum sa gasesc similitudini… Orice personaj lasa urme intr-un actor, asta pot sa spun.”Observ ca personajele Kirei sunt strans legate de istorie, am vazut-o si in rolul Marthei Bibescu, si ma intreb daca e oare o coincidenta.

“Cred ca nimic nu este intamplator, imi place sa cred ca au fost predestinate, lasate pentru mine, sa le redescopar”.– Ai face orice pentru un rol?

“Da, insa doar daca nu este impotriva principiilor mele. As slabi, m-as tunde zero sau ce ar fi nevoie, dar fara sa imi afecteteze sanatatea si principiile. Depinde mult de poveste. Sunt in acelasi timp un actor la inceput de drum, nu cred ca trebuie sa am aroganta sa refuz,  insa nici nu accept orice daca nu este in concordanta cu principiile mele.”– Esti sora mai mare si ai jucat rolul de protector pentru Ianis. Ii ascundeai prostioarele, ii luai apararea la parinti?

“Da, asa e. Am avut o copilarie normala, doar ca impartita intre Spania, Turcia si Romania.”

– Care dintre voi era mai nazdravan? Intreb eu, gandindu-ma la Ianis, desigur, spargand geamuri cu mingea. Surpriza insa.

“Eu! Ianis era foarte dragut si ma acoperea. Ne cream tot felul de povestioare si jocuri, ii placea sa ii povestesc, sa ii citesc povesti din Hans Christian Andersen. El facea nazbatii cu mingea mai mult. Eu faceam pe regizorul.”Acum, Kira a schimbat scaunul de regizor cu cel de spectator la meciurile lui Ianis, a mers si in Belgia, unde el s-a transferat de curand. Imi amintesc de perioada in care Kira s-a despartit si ea de familie si a plecat pentru 4 ani la studii in America. Si ma intreb cum de s-a intors de acolo de unde orice actor viseaza sa ajunga.

“In America era mentalitate pozitiva, oamenii iti dadeau incredere ca poti orice. E si o iluzie. Eu am descoperit ca visul meu nu e sa traiesc The American Dream. Visul meu e sa traiesc The Kira Dream, ce imi place mie sa fac. Proiectele care ma interesau pe mine personal le-am gasit aici, nu acolo. Am plecat cu entuzism naiv si o speranta de a cuceri lumea. Aveam 18 ani. Am cucerit-o in felul meu, am invatat din experiente pe care nu le regret, am devenit independenta si am inteles cum e sa te confrunti cu probleme de adult.”

– Ce stiau colegii tai despre tine?

“Nimic, ce bine! Fiecare pas era prin fortele proprii. Colegii mei erau si europeni si americani, diferite culturi. Stiau si chiar urmarisera filme romanesti, ceea ce m-a bucurat.”

Kira s-a intors in Romania si spune: “Bucuresti, te iubesc”. Pentru arhitectura lui interbelica, pentru oamenii lui si culmea..pentru traficul infernal care ii da viata. “In Los Angeles este un trafic si mai nebun , daca iti poti imagina, desi infrastructura e foarte dezvoltata. Si mi-a placut. San Francisco de asemenea.“

Foto: Sebastian Enache

 

 

 

Share with your friends
Avatar

corinacaragea

Other posts by

4 Responses

  • Avatar
    Adina on 16/09/2019, 23:13:04

    Foarte frumos interviul. Kira este SUPERBA. Mi ar placea sa citesc zilnic interviuri cu ea. Nu e nevoie sa o cunosti personal ca sa iti dai seama ca este 100 % sincera.

    Reply to Adina
  • Avatar
    ovi on 16/09/2019, 14:10:05

    filmul la care se refera cu “Momento” cred ca e de fapt “Memento”

    Reply to ovi
  • Avatar
    Gabriel on 16/09/2019, 12:58:26

    Hai ca am lacrimat putin.
    Kira,ce om frumos asa cum sunt Gica,Ianis si chiar tu Corina.
    Atata emotie si fericire mi a transmis acest interviu incat iti spun sincer ca am lacrimat.Va apreciez din inima pe toti si va doresc sincer numai bine.

    Reply to Gabriel

Menu