Lost in Istanbul

by Corina Caragea
0 comment

Șoferi înfipți în claxoane, semafoarele par nu aibă vreun rost, câte o pisica își leagănă agale corpul printre picioarele pietonilor grăbiți prindă vreun tramvai, miroase a porumb fiert de la o tarabă din spatele căreia se strigă cu putere, un puști trece în viteză cu trotinetă, alții cu scutere fac slalom printre oameni și mașini, câini dorm pe trotuar, iar eu stau cu ochii pe ceas. Trebuia fiu deja demult în vaporul care ma ducă pe celălalt continent, la meci. Gaziantep – Fenerbahce. O zi obișnuită în Istanbul. Soseaua e o imensă parcare, iar strada ca o scenă pe care își fac loc atâtea personaje.

Îmi amintesc prima mea ieșire din țară a fost aici, la 20 de ani, în Istanbul, cu autocarul, într-un grup de prieteni. Istanbulul îmi pare ca și atunci un oraș viu, vibrant, zgomotos, un mozaic de culori și arome.

Am ales petrec minivacanța de 1 mai în Istanbul, câteva zile care au trecut ca 2-3 ore. În Turcia, dacă ajungi cu avionul, o ora și jumătate de zbor, trebuie prezinți dovada vaccinării cu două doze sau a trecerii prin Covid ori un test PCR negativ. Dacă mergi cu mașina, nu trebuie prezinți decât pașaportul.

M-am cazat în Beșiktaș și m-am deplasat de colo-colo cu taxiul. Nici nu știu cum e mai bine. Aplicația Uber include și taximetriști care îți trimit mesaj imediat cum ai făcut comandă: unde mergi? Dacă nu le convine destinația, anulează cursa. Doar unul din 10 nu mi-a făcut așa. Tot el purta centură, nu vorbea la telefon, a acceptat plata cu cardul, avea șina curată, respecta toate regulile de circulație și nu m-a ocolit prin tot orașul profitând sunt turist și habar nu am. Ce ciudat 🙂 Transportul în comun arată bine, dar mi-a fost greu ma descurc cu biletele, neștiind turcă. La vapor ne-a ajutat o localnică, altfel nu reușeam în timp util ajung la meci.

Pe un stadion din Turcia nu fusesem până acum. Atmosfera este incredibilă, suporterii sunt pătimași, nu se opresc niciun minut cântat, dansează, trăiesc meciul la cote maxime – femei, bărbați, copii, vârstnici. Mi-se face pielea de gaina si acum cand revad imaginile de pe stadion si ii aud pe turci cantand!  La finalul acestui articol este filmuletul intregii vacante si va convingeti si voi 🙂 Meciul a fost cu atât mai frumos cu cât un român a dat gol – Maxim.

M-am ratacit prin Bazar, intre mii de feluri de mirodenii, dulciuri, ceaiuri, haine, genti si parfumuri contrafacute, am facut o plimbare cu vaporul pe Bosfor (recomand la apus), platita la pret dublu fara sa stiu…

După aceasta călătorie… am nevoie de un masaj neapărat – de dimineața până seara tărziu am luat la picior cartierele colorate ale Istanbulului, care urca și coboară cu străduțe întortocheate, înguste – Balat și Galata sunt preferatele mele, dar mi-a plăcut și zona Nisantasi, total diferita de restul orașului, mai moderna, cu magazine și restaurante de lux, străzi largi și parcul Macka. La polul opus este zona Fatih, una dintre cele mai vechi ale Istanbulului, chiar i se mai spune „Istanbulul real” sau „primul Istanbul”, cu multe case colorate, arhitectura interesanta, teatre, biblioteci, restaurante și cafenele locale .

Recomand  luați din timp, de pe internet bilete la obiective turistice, căci altfel pierdeți timp prețios la cozi interminabile. Și mergeți cât mai devreme, dimineața de preferat, ca  evitați aglomerația la Topkapi (care a fost reședința sultanilor) , Palatul Dolmabahce sau Hagia Sophia. Biletele pornesc de la 10 euro, pot include și tururi ghidate, puteți lua și un pachet , ca  economisiți, pentru mai multe obiective, iar unele locații se pot vizită gratuit – cum ar fi Moscheea Albastră. Vibranta piață Taksim este și ea pe lista preferințelor mele în Istanbul, am luat-o pe jos de acolo pe străduțele aglomerate, dar o varianta era și cu fermecătorul tramvai istoric. Orasul acesta este atat de Instagramabil, nu e asa?



Dacă ajungeți la turnul Galata, cel mai frumos este seară și recomand urcați în el. Priveliștea este superbă. În această zona am și mâncat foarte bine. Va recomand câteva locuri cu mâncare delicioasă: Guney, Old Balat Kitchen și Seven Hills. Curiozitatea m-a împins și spre faimosul Nusr-Et. Locul arată foarte bine, iar un prânz aici este o experiență. De la bucătar la chelner, cu toții se dau în spectacol. Veți vedea în video-ul pregătit la finalul articolului. Carnea de vită mi-a plăcut, iar prețul a fost rezonabil.

 

Eu după cumpărături nu dau în vânt, (ca după mâncare 🙂 ) mai ales aici , unde trebuie stăpânești arta negocierii, iar vânzătorii sunt peste tot și insistenți, dar mi-am cumpărat totuși ceva care îmi amintească de Istanbul – o geantă și un pardesiu superb brodate, le vedeți în pozele mele. Întâmplător le-am găsit într-o cafenea – North Art, care avea tot felul de obiecte tradiționale, lucrate manual. De la perne la covoare și tablouri. Un paradis!
Așadar, dacă Istanbul este o idee de minivacanță pentru această vara și pentru voi, pregătițiva cu multă răbdare și spațiu de stocare în aparatul foto. Veți și un oraș cu populație cât o țară, colorat, plin de istorie, primitor și vibrant la orice ora din zi si din noapte.

Va las aici si filmul vacantei mele! Pe curand!

 

You may also like

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.