¨Omul e cel mai crud animal¨…asa incepea un documentar pe care l-am vazut undeva pe net. ¨Crud¨verdict. Ti-ai facut vreodata selfie cu un urs care statea dubios de cuminte la poza? I-ai aruncat ceva de mancare in cusca sa mica in care se invartea in cerc? I-ai aplaudat jongleriile la un circ? Dar ai vazut vreodata dincolo de cortina, lumini si muzica?
Cealalta fata a ¨celebritatii¨unui urs ¨de poza¨este dureroasa si noi oamenii, preferam sa ne uitam in alta parte cand vine vorba de asta. Te invit sa te uiti intr-un loc frumos, in care ursii odata chinuiti de oameni, sunt salvati tot de oameni.
Fiecare are o poveste. O poveste trista. Salvati, ingrijiti si hraniti aici, unii au uitat-o, altii insa poarta si acum urmele grele ale relatiei nefericite cu omul.
De exemplu, el este Max. Este orb. A stat o buna bucata de vreme legat de un copac, i s-au taiat dintii canini si ghearele, si primea bere in care erau dizolvate calmante – totul ca sa stea frumos la poze cu turistii. Acum, turistii il privesc de dincolo de gardul tarcului sau imens, el se bucura de o padure si de mancare, dar totusi, ii va vedea niciodata.
Ina, tinuta 20 de ani la ZOO, intr-o cusca mica, deseneaza si acum o poteca circulara in jurul unui copac. Nu stie cum e sa traiasca intre alti ursi, nu stie ce sa faca intr-o padure, desi au trecut alti ani de cand a fost salvata si adusa aici, la Zarnesti.
La Sanctuarul de la Zarnesti , am vazut ursii plimbandu-se in voie in zeci de hectare de padure, i-am fotografiat atat cat mi-au dat ei voie, i-am surprins in momentele lor de joaca, de leneveala sau la masa de pranz, intr-o duminica insorita de toamna. Eu am vizitat ursii intr-o excursie de weekend pe care am facut-o la Bran , Fundatica si Brasov. Rezervatia se afla intre Rasnov si Zarnesti, mergeti aproximativ 3 km pe un drum forestier, iar programul de vizita este dimineata.
