De cate ori in viata ai spus – “sunt un supravietuitor”? Stii cu adevarat ce inseamna asta? L-am cunoscut pe Dragos stand fata in fata cu supravietuitori pe care multi dintre noi ii ocolim, ne bucuram ca suntem norocosi sa nu avem soarta lor, ii vedem doar la televizor, ne amintim de ei doar de Craciun sau ii “ajutam” pe Facebook. Dincolo de aceste intalniri care te rascolesc si iti dau peste cap orice credeai despre viata asta, Dragos a primit anul acesta o alta provocare : aceea de a gasi un altfel de “supravietuitor”. In show-ul de care cu totii ati auzit, tatal si mama reality-show-urilor din toata lumea – “Survivor”. Dupa incheierea filmarilor, Dragos a fost el insusi un supravietuitor – in jungla africana. Dar sa nu mai lungesc vorba, iata ce mi-a povestit:
1. Filmarile pentru emisiune au fost un test de supravietuire pentru concurenti, dar si pentru tine? Ai avut si tu propriile limite depasite?
A fost, cu siguranta, o experienta foarte dificila, dar nu chiar un „test de supravietuire”, pentru ca, spre deosebire de concurenti, noi aveam un acoperis deasupra capului în timpul noptii, un dus cu apa calda si o cantina cu mancare gatita. Pentru mine a fost o experiență care mi-a reamintit ca ceea ce noi numim indeobste “confort” ; este mult peste ceea ce avem, cu adevarat nevoie, ca sa ne simțim bine. Eu m-am simtit excelent in timpul celor doua luni petrecute in Filipine, desi conditiile nu semanau cu vacantele cu care m-am obisnuit in anii din urma.
2. Esti obisnuit cu miscarea, cu riscul, esti un bun comunicator, un explorator, un curajos, ai avut totusi in Filipine un moment care te-a speriat, te-a facut sa te gandesti ca vrei inapoi acasa?
Nu. Nu m-am gandit niciun moment ca vreau inapoi acasa.
3. Ce ti-a trecut prin cap in momentul in care ai primit propunerea de a prezenta show-ul Supravietuitorul?
A fost un iures de ganduri si de sentimente. In primul moment m-am gandit ca a meritat sa astept. M-am gandit imediat la toate proiectele pe care trebuie sa le aman sau sa le anulez ca sa fac loc acestei noi provocari in viata mea. Si desi nu mi-era inca deloc clar cum am sa reusesc sa fac asta, pentru ca propunerea PROTV a venit foarte din scurt, am stiut din primul moment ca trebuie s-o fac, pentru ca va merita.
4. Ai simtit intr-un moment din viata ta ca esti un supravietuitor? O situatie limita, un moment – cheie?
Cred ca toata generatia mea se poate considera o supravietuitoare a dictaturii comuniste. Vietile noastre ar fi aratat cu totul si cu totul altfel daca in 1989 cateva mii de tineri romani nu ar fi iesit in strada si nu ar fi platit cu vietile lor libertatea noastra. In fiecare decembrie, ma gandesc cat de norocosi suntem ca am supravietuit acestui cosmar.
5. Te-ai intoarce in Filipine in vacanta?
Intamplarea face ca anul acesta chiar imi propusesem sa merg in Filipine, dupa Indonezia, unde urma sa merg sa tin cursuri, asa ca propunerea ProTV a venit la fix. Cu siguranta ma voi intoarce pentru ca natura din Filipine si filipinezii ca popor m-au cucerit definitiv.
6. Din Filipine ai ajuns in Africa, in vacanta. Cum a fost trecerea? Te-a ajutat experienta ce a precedat vacanta ta?
Cu siguranta m-a pregatit, dar intr-un fel mi-a si daunat pentru ca m-a desensibilizat la un anumit tip de peisaj tropical dupa care sunt de regula topit. In mod normal, o vacanta pe malul unei insule tropicale e tot ce-mi pot dori mai mult, dar dupa doua luni in care am avut literalmente paradisul in fata ochilor non-stop, plajele aproape cinematografice din Zanzibar nu m-au mai sedus la fel de tare cum m-as fi asteptat s-o faca. Safari-ul, in schimb, m-a dat pe spate si pot spune ca a surclasat chiar si experienta din Filipine.
7. De ce ai ales Africa? Ai locuit o perioada in State, stiu ca esti fan al taramurilor asiatice..
Sunt un calator inrait, daca se poate spune asa, si simteam nevoia sa-mi extind acoperirea continentala. Dupa Europa, America Latina, America de Nord si Asia de Sud-Est, mi s-a parut ca e cazul sa descopar si Africa. Am inceput s-o cunosc mai bine in ultimii ani prin intermediul cartilor si al prietenilor care fost pe acolo, dar nimic nu se compara cu „terenul” propriu-zis. Si mi-era limpede ca, dupa filmarile la „Supravietuitorul”, daca vreau o experienta memorabila, trebuie sa incerc ceva foarte nou si foarte diferit.
8. Cat ai stat in vacanta si cum te-ai organizat? Ai plecat pe cont propriu sau prin agentie?
Am stat doua saptamani si doua zile si mi-am organizat totul pe cont propriu. Nu apelez niciodata la agentii pentru ca nu-mi plac solutiile de-a gata. Prefer sa citesc despre experientele altor calatori si sa iau singur deciziile legate de transport, cazare, servicii si experiente. Sigur ca nu intotdeauna faci cele mai bune alegeri, dar asa inveti.
9. Pozele tale din vacanta sunt ca un album National Geographic, ca o emisiune pe care eu o urmaresc din fotoliul ferit si comod din sufragerie, dar tu ai trait-o pe viu. Ai fost atat de aproape de animale? Cum a fost aceasta experienta?
De departe, safari-ul in craterul Ngorongoro si in Serengeti a fost experienta cea mai memorabila. Nu mi-am imaginat ca voi fi atat de aproape de animale si ca ele vor fi atat de putin tulburate de prezenta noastra acolo. Miracolul acesta tine de doua lucruri: pe de o parte, turismul in aceste parcuri naturale este foarte bine reglementat si nu este deloc asa de numeros pe cat ai crede.
Pe de alta parte, atunci cand te afli intr-un vehicul de teren, chiar fara acoperis, animalele salbatice nu te recunosc ca pe o potentiala prada, ceea ce face observarea lor extraordinar de facila. 
Am vazut de la o aruncatura de bat lei si leoaice care dormeau, se harjoneau sau se imperecheau, gheparzi cu boturile patate de sange, girafe iesite la pascut cu familia, leoparzi facandu-si siesta in copaci, elefanti patruland maiestuos savana, hipopotami parfumand aerul cu gazele lor sulfuroase, sute de antilope, una mai gratioasa ca cealalta, si zeci de pasari, fiecare dintre ele o mai mica sau mai mare minune a naturii. A fost o experienta aproape religioasa.
10. Vacanta ta a insemnat si plaja din Zanzibar? Daca nu am vazut poze de acolo, inseamna ca nu te-a impresionat la fel ca experienta safari?
Plajele din Zanzibar sunt chiar atat de frumoase cum par de pe Internet si de pe cartile postale, dar eu, ti-am spus, eram dupa doua luni de paradis tropical, asa ca eram un pic mai greu de impresionat. Mi-a placut mult ce am vazut, dar n-am fost atat de dat pe spate ca in safari. Motivul pentru care n-am mai pus fotografii este ca, pur si simplu, m-am intors la Bucuresti si m-am luat cu proiectele si n-am mai avut timp sa le sortez si prelucrez. Mie treaba asta cu fotografiile imi ia cam mult timp, de asta le si fac doar in vacante, iar la Bucuresti ma iau mereu cu altele si nu mai apuc sa ma ocup si de poze. M-am gandit ca o sa pun fotografiile din Zanzibar
in vacanta de iarna, ca sa ma mai incalzesc putin. Dar uite, iti promit ca, pentru blogul tau, iti gasesc cateva fotografii graitoare.
in vacanta de iarna, ca sa ma mai incalzesc putin. Dar uite, iti promit ca, pentru blogul tau, iti gasesc cateva fotografii graitoare.
11. Ce ai mancat bun? 🙂
Aici m-ai prins in offside. Pe cat imi place mie sa calatoresc, pe atat de putin deschis sunt la experientele culinare exotice. Eu prefer mancarea simpla, cu ingrediente sanatoase, cat mai putin gatite, condimentate sau prelucrate. Bucataria din Tanzania continentala si din Zanzibar e tot ce poate fi mai departe de asta, asa ca, din pacate, nu ne-am inteles foarte bine. Am facut ce fac de obicei in astfel de situatii, adica am mancat foarte multe legume crude si foarte mult orez. Mi-au placut, in schimb, foarte mult ceaiurile lor cu condimente si le-am adus si prietenilor sa le incerce.
12. Ce le recomanzi celor care vor sa aleaga Africa pentru vacanta? Ceva ce ai fi vrut si tu sa stii inainte sa pleci.
Daca se gandesc sa faca un safari in Serengeti pornind din Dar Es-Salaam, le recomand sa zboare direct pe air strip-ul din parc in loc sa dea banii pe o noapte la hotel in Arusha, pentru ca drumul de la Arusha la Serengeti este foarte lung si foarte prost. Daca ajung in Zanzibar, le recomand calduros experienta Safari Blue, pentru mine a fost, de departe, cea mai frumoasa zi petrecuta pe insula. Si, desigur, daca se gandesc sa viziteze o comunitate maasai, sa nu se astepte la mare lucru. Este o
experienta, din pacate, dezamagitoare. Sa citeasca mai bine niste carti sau sa vada un film documentar bun despre aceasta cultura ancestrala.
experienta, din pacate, dezamagitoare. Sa citeasca mai bine niste carti sau sa vada un film documentar bun despre aceasta cultura ancestrala.
13. Ai urmat un MBA la Stanford. Cum se vede America prin ochii celui care locuieste acolo, nu ai unui turist?
Eu m-am indragostit de America si sunt convins ca am sa mai locuiesc acolo la un moment dat pentru ca ne potrivim foarte bine. Ce mi-a placut cel mai mult in California a fost cat de la indemana imi era sa mananc sanatos, sa fac sport aproape zilnic si sa pedalez sau sa fac drumetii in natura. Si, desigur, cat de bine era integrata tehnologia in viata de zi cu zi, de la plata parcarii la orice automatizare care iti putea face viata mai usoara.
14. Eu te-am intalnit cu ocazia evenimentelor caritabile, alergi pentru scopuri nobile, ajuti in permanenta, esti fata in fata cu nenumarati supravietuitori, copii bolnavi, copii abandonati, oameni cu care soarta nu a fost atat de darnica, primesti des astfel de lectii de supravietuire. Spune-mi un “supravietuitor ” care te-a impresionat prin povestea lui.
Am avut privilegiul sa-l cunosc anul acesta, prin intermediul Fundatiei Hope and Homes for Children, pe Visinel Balan, un tanar care a crescut, de la varsta de doua luni, la orfelinat si care a cunoscut intreaga grozavie a acestui sistem, asa numit, „de protectie”. Cumva, numai el stie cum, Visinel a reusit sa supravietuiasca si lipsurilor si batailor si neomeniei celor care ar fi trebuit sa aiba grija de el, iar astazi este absolvent a doua facultati si este unul dintre cei mai neobositi luptatori pentru drepturile copiilor si tinerilor dezavantajati.
De fiecare data cand intalnesc oameni ca Visinel, imi spun ca ceea ce noi numim indeobste „probleme” nu sunt probleme adevarate si imi recapat increderea in capacitatea uluitoare a oamenilor de a depasi chiar si cele mai crancene adversitati. Sunt lectii de care avem cu totii mare nevoie.
De fiecare data cand intalnesc oameni ca Visinel, imi spun ca ceea ce noi numim indeobste „probleme” nu sunt probleme adevarate si imi recapat increderea in capacitatea uluitoare a oamenilor de a depasi chiar si cele mai crancene adversitati. Sunt lectii de care avem cu totii mare nevoie.
