Ca sunt calatoare stiti deja. Investesc in amintiri si ma imbogatesc mereu cu cate un loc nou , ma incarc cu energia oamenilor si sunt curioasa sa le cunosc obiceiurile. Dar cum o fi sa faci toate astea gratis? Acum cativa ani m-am intalnit cu prietena mea Alexandra Radulescu, fericita din cale afara ca isi facea bagajele pentru Dubai – fusese admisa la o companie aeriana, ca stewardesa. „Nasol” job…Cand eu deszapezeam masina aici, ea se bronza pe vreo plaja de vis in Seychelles 
Si asa au trecut cativa ani – intre un cocktail pe o plaja din Maldive, Mauritius , o cina in Paris si sute de poze in Thailanda, India, Hong Kong, Australia… Si sa primesti salariu pentru asta??! Am luat-o la intrebari cand m-am intalnit zilele acestea cu ea in Bucuresti si m-a invitat la…o piesa de teatru regizata chiar de ea.
Si asa au trecut cativa ani – intre un cocktail pe o plaja din Maldive, Mauritius , o cina in Paris si sute de poze in Thailanda, India, Hong Kong, Australia… Si sa primesti salariu pentru asta??! Am luat-o la intrebari cand m-am intalnit zilele acestea cu ea in Bucuresti si m-a invitat la…o piesa de teatru regizata chiar de ea. 
1. Ai preferat sa inchei brusc un capitol exotic din viata ta. Cum ai luat aceasta decizie? De ce nu esti pe plaja, la umbra unui palmier ? Am luat decizia foarte usor. Inca dupa primul an de zbor, am constientizat ca nu voi sta mult in Dubai. Desi am traversat tot globul, am descoperit locuri la care nici nu indrazneam sa visez, am fost admirata sau invidiata, am avut salariul de 7 ori mai mare decat cel pe care il aveam acasa…Am renuntat. Trebuie stiut ca meseria de insotitor de bord implica mult mai multe lucruri decat calatorii nesfarsite si hoteluri de 5 stele . Presupune o viata incitanta, dar total haotica, trebuie sa dormi cand nu ti-e somn, sa mananci desi nu ti-e foame si sa iti asumi anumite riscuri din punct de vedere al sanatatii. Noua de la inceput ni s-a spus ca dupa 2 ani de zbor, organele noastre nu mai sunt viabile pentru transplant. Trebuie sa fii pregatit pentru orice: de la o banala indigestie pentru ca stomacul tau nu este obisnuit cu toate bucatariile lumii, pana la boli grave – pentru ca esti nevoit sa calatoresti in tari cu epidemii (malarie, Ebola,etc) – si, de ce sa ne fie teama sa recunoastem – moarte. 
2. Prin prisma jobului tau ai interactionat cu sute de oameni – pasageri sau colegi, toti atat de diferiti. Ce te-au invatat? Am lucrat alaturi de peste 150 de nationalitati. In ceea ce priveste pasagerii, aproape 200. Am invatat sensibilitatile fiecarei culturi. Am invatat care este cel mai bun mod de abordare si eticheta unei conversatii in functie de scopul ei. De exemplu, a oferi un obiect unui japonez cu o singura mana este o insulta. In cultura lor, gestul mentionat transmite ca nu oferi acel obiect cu toata inima. Totodata, am realizat ca sunt tari in care viata este mult mai grea decat in Romania. Si cred ca aveam nevoie de aceasta ” palma peste ceafa”. Vad Romania cu alti ochi acum. 
3. Cum ti-ai inghesuit viata intr-o valiza in acesti ani? Cu entuziasmul celui binecuvantat cu darul de a calatori in toata lumea, cu gandul ca este o etapa a vietii mele de care trebuie sa ma bucur, cu dor arzator de acasa, de 4 anotimpuri, de supa mamei, de covrigi in coltul strazii, de pufuleti, toate banalitatile care au capatat forme uriase in acesti ani . 
4. Din afara desigur ca se vede poleiala, un ambalaj frumos. Dar pe langa insule exotice si mari orase, ai vazut si partea mai putin frumoasa a planetei. Ce ti-a ramas in minte din toate tarile pe care le-ai vizitat? India, cu siguranta. Este o tara a contrastelor. Vezi saracie lucie, copii subnutriti, trupuri neinsufletite zacand pe strazi si alte conditii de trai greu de imaginat. Apoi, la 30 de minute de condus, se ridica Taj Mahal-ul, o bijuterie arhitecturala, unde se plimba agale femei cu saree-uri valorand zeci de mii de dolari. 5. Oricat ai incerca, pe o stewardesa nu o scoti din pepeni. Cum reusesti sa ramai mereu blanda, calma si cu zambetul intepenit pe fata, indiferent de pasagerul din fata ta: haios sau fitos, linistit sau panicat, educat mai mult sau mai putin. Ba o scoti, dar ca sa fiu sincera, asa cum ma stii , secretul e atat de simplu: Orice forma de non-profesionalism este aspru taxata de catre pasagerul care isi cunoaste dreptul de a depune plangere, de catre seniorii de la bord si ulterior de catre manager. Acesta din urma are dreptul de a acorda avertisment verbal, scris sau final. In cazul in care, in dosarul tau exista avertisment final si in decurs de sase luni apare alt incident, e timpul sa-ti faci bagajele. Dincolo de acest sistem de pedepse, practica face minuni. Iti musti buzele, zambesti si te duci in bucatarie, locul unde poti respira un minut ca sa te calmezi. Cu timpul, capeti imunitate. Dupa cateva saptamani de zbor, ajungi sa citesti profilul unui pasager inca de la imbarcare, dupa cum se uita in jur si dupa cum isi pune geanta in compartimentul de bagaje. 
6. In meseria ta esti mereu pregatita pentru orice situatie – o nastere in avion, un atac de cord, o furtuna si multe altele. Cu ce te-ai confruntat si cum ai facut fata? Moarte la bord. O femeie de 35 de ani care calatorea cu fiica sa de 14 ani. Aterizasem in Nigeria si ceilalti pasageri parasisera avionul. S-a prabusit intre scaune fara suflare. A fost resuscitata aproape o ora. Am simtit exact momentul in care am pierdut-o. Am simtit cand moartea mi-a smuls-o din maini. Pe acel zbor am avut o colega romanca. Desi n-avem voie sa vorbim limba materna, sub imperiul momentului, am rugat-o sa n-o lase pe fetita sa vada ultimele momente ale mamei sale. A fost un moment foarte greu, dar unele lucruri sunt mai presus de intelegerea si controlul nostru. 7. Ti se face cateodata dor de zbor sau regreti ca te-ai intors? Se spune ca zborul este precum scandura pentru actor- un drog. Asa este, dar nu este cazul meu. Sunt foarte impacata cu decizia mea de a pleca. Imi place sa zbor, dar de acum incolo o voi face doar ca pasager. Si va dau cuvantul de onoare ca sunt un pasager tare disciplinat
Sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am invatat cat timp am lucrat in Dubai. Azi, cantarind binele si raul, primul taler atarna mai greu. Sunt mandra ca am fost stewardesa asa cum sunt mandra ca am avut puterea sa plec mai departe. 
8. Am vazut ca la interviurile de angajare, sute de fete frumoase se inghesuie sa prinda biletul spre aceasta calatorie fascinanta. Ce le sfatuiesti? Este important sa stii unde si de ce pleci. Le-as sfatui sa fie realiste si sa-si stabileasca clar obiectivele. Sa se bucure de aceasta oportunitate, dar sa plece cand nu se mai regasesc. 9. Cu ce te ocupi acum? M-am intors la catedra, de unde am plecat in mini-aventura din desert. Sunt fericita sa le povestesc copiilor diverse amanunte despre lumea avioanelor. In plus, am scris o piesa de teatru despre experienta mea in Dubai. Sper sa te pot invita la primul spectacol. Se va numi “Dubai, caut stewardesa”. Voi anunta premiera pe blogul personal: www.truthinks.com 
6 comments
Oportunitatea de a vedea bucati din lumea asta mare e de vis pentru multi.Cred ca o astfel de experienta te schimba definitiv ca om. Daca n-ai fii avut aceasta sansa, viata din spatele catedrei ar fii fost cu siguranta diferita. N-as fii putut sa renunt la asa ceva ))))))
Buna Alexandra, Superb articolul, multe informatii utile!!vroiam sa te rog, daca poti si stii anumite site-uri de recrutare, unde imi pot depune un cv:) pt Dubai, atat pt companiile aeriene cat si hoteluri sau chiar in aeroport! imi doresc sa incerc macar!!Multumesc mult, ai adresa mea de e-mail cand ai timp.Pls reply.O saptamana frumoasa😏
Buna Alexandra, Superb articolul, multe informatii utile!!vroiam sa te rog, daca poti si stii anumite site-uri de recrutare sau unde imi pot depune un cv:) pt Dubai, atat pt companii aeriene cat si hoteluri!imi doresc sa incerc macar!!Multumesc mult, ai adresa mea de e-mail cand ai timp. O zi minunata!
Cautand informatii despre meseria de stewardesa am dat peste articolul tau.E foarte util, plin de informații care nu le primești de la companie sau de la un actual steward. De mult imi doream sa ajung sa practic aceasta meserie,dar povestea ei m-a cam pus pe gânduri. Stie careva pe aici daca poti pleca oricand crezi ca nu iti mai este locul acolo fără sa platesti vreo amenda,atata timp cat ești sub contract cu ei? Mulțumesc, o zi frumoasa
Bună, Violeta!
Conform contractului, poți părăsi țara în care te-ai relocat în termen de 6 luni, doar după achitarea trainingului. După primele 6 luni, poți pleca în orice moment, fără alte taxe suplimentare.
În mod evident, va trebui să restitui setul întreg de uniforme, bagajul de mână și bagajul de cală.
De asemenea, dacă dorești să te întorci acolo într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, ar trebui să-ți anulezi viza de reședință.
Absolut superb,cat se poate de real si normal pana la urma,tara isi ”cheama” oamenii inapoi 😉