Am inceput sa calatoresc in urma cu 15 ani, cand am deschis o poarta catre experiente atat de frumoase si diverse. Intotdeauna mi-am dorit sa ma “teleportez” daca se poate in fiecare zi in alt colt al lumii si am visat dincolo de granite. Primesc de atunci nenumarate intrebari aici pe blog sau pe paginile de social media, cum reusesc sa calatoresc atat de des.
In timp ce zbor cu 320 de km/ora, ma intrebi cum as vrea sa mor, in ce m-as reincarna si ce i-as spune lui Dumnezeu la o intalnire fata-n fata?? 🙂 Pe drumul dintre Tokio si Kyoto, in trenul super rapid al japonezilor, Shinkansen, am raspuns la 24 de intrebari din partea revistei Viva.…
Coperta revistei Unica a fost martisorul meu pentru cititorii si telespectatorii care ma urmaresc. Sau asa am intentionat, caci revista a aparut deodata cu viscolul si zapada , musafiri-surpriza pentru inceputul primaverii. Tot surpriza a fost pentru mine vestea ca m-am apucat sa scriu invitatii de nunta, un zvon aparut de nu stiu unde, care a facut inconjurul acelei parti de presa care azi nu mai verifica informatia, ci apasa simplu copy-paste si share.…
Pentru multi este o surpriza sa afle ca am o sora. Poate pentru ca nu ma aud vorbind prea mult despre ea, poate pentru ca nici ei nu ii place sa iasa in fata camerelor sau poate pentru ca nu suntem genul acela de surori nedespartite.…
Cei de la revista Unica m-au provocat la o sedinta foto inedita. Intr-un loc rupt din basmele ce se sfarsesc cu…¨au trait fericiti pana la adanci batraneti¨..
Am povestit despre ambitiile mele profesioanle si personale – inexistente (stiu, suna ciudat, ma voi explica), alegeri mai mult sau mai putin potrivite, cine mi-a calcat in picioare visul de a vedea o finala de Liga Campionilor pe viu, chiar in fata stadionului, de ce nu imi strig fericirea pe Facebook, in emisiuni sau reviste si cat este impozitul pe celebritate pe care il platesti cand apari la televizor. …
