Cand am asezat Japonia pe harta imaginara a dorintelor mele, am vizualizat Kyoto – gradini, temple budiste colorate si linistite, traditie si desigur, gheise. Daca Tokio este epicentrul economic al Japoniei, cred ca aici, in Kyoto, bate inima ei din punct de vedere istoric si cultural.…
Stau in furnicarul din intersectia Shibuya si ma ia cu ameteala. Sute de oameni traverseaza deodata, fiecare in directia lui. Fix ca in video-ul de mai jos. Semaforul arata verde pentru toti deodata si parca da startul unei curse. Ma amestec intre ei. Haos. Dar e un haos cu o ordine ascunsa cumva.…
Am aterizat in Japonia in creierii noptii. Dupa un secol de zbor. Nu este doar un fel de a spune – planeta asta numita Japonia chiar este la ani lumina de noi, pamantenii. Inca din aeroport am inceput sa primesc soc dupa soc.
Am intrat grabita in prima toaleta ce mi-a iesit in cale.…
Pe banca de lemn, lunga, lipita de peretele bisericii, stam cu totii insirati: in dreapta, prietena mea face o selectie pentru Instagram, intre cele 2324313 poze facute impreuna ieri, langa ea, doua fetite imbracate in costume traditionale se joaca cu un catel latos, in stanga un prieten isi regleaza atent aparatul foto, un altul se indeparteaza sa raspunda unui apel pe Facetime, si mai incolo, cu ochii inchisi, o mamaie sopteste deodata cu preotul slujba ce se desfasura in biserica din spatele nostru.…
Daca este un oras in care nu ma simt turist, acela este Madrid. Spania se potriveste manusa pe sufletul meu. Stiti deja ca Barcelona este premianta in topul preferintelor mele. Dar Madrid, Madrid are ceva din cuvantul “acasa”. Un arc ce m-a atras in partea aceea a lumii de asa de multe ori ca deja nu mai simt ca plec acolo in vacanta.…
Primavara se lasa asteptata in toata Europa si daca in anii trecuti pe vremea asta planificam o mini-vacanta, ademenita de copacii infloriti ce imbracau orasele in roz si alb, acum, tot in martie, ma gandesc daca e cazul sa inchid povestea Craciunului si sa despodobesc bradul care, la fel ca vremea de afara, inca rezista, prin nu stiu ce minune.…
Cei de la “Libertatea” spun că eu par făcută să călătoresc și sigur, dacă timpul și bugetul mi-ar permite, aș fi globe-trotter cu normă întreagă! Nu îi contrazic 🙂 În asta investesc și nu stau pe gânduri când e să împachetez și să plec într-o călătorie, fie și numai pentru o zi.…
Iubesc masinile. Conduc mult si nu ratez nicio ocazie sa fac o excursie pe 4 roti, fie ca este vorba despre serpuitorul Transfagarasan sau Coasta Amalfi, fie ca ma asteapta un desert, drumuri de tara sau un covor verde din Bali. De aceea, cand am primit provocarea de a mixa toate aceste experiente intr-o singura zi, cu acelasi model de masina, trecand prin toate anotimpurile… nu am stat pe ganduri.…
Ploaia face perdea in fata scuterului meu, nu mai vad nimic, iar palmierii – am impresia ca se apleaca toti ca o arcada deasupra mea. Nu mai pot inainta si aud de nicaieri o voce: “Come here, come in!” Printre copaci vad o silueta mica.…
Artificiile inunda cerul sub forma unei uriase umbrele de lumini deasupra a mii de oameni stransi in Plaza Espanya, un spectacol intregit de muzica si celebrele fantani ‘magice’. De aici, de pe acoperisul unui mall, fosta arena pentru luptele cu tauri, am o panorama perfecta asupra Barcelonei si a multimii ce striga in cor: ‘Feliz Ano Nuevo!!!’ O panorama asupra orasului meu preferat si acum, la trecerea intr-un nou an, asupra celor 12 ani si ceva – cat a trecut de cand am venit prima data aici.…
