Ploua de ore intregi peste multimile din Times Square. Un milion de pelerine stau cuminti si indura frigul si ploaia torentiala, intr-o numaratoare inversa atat de lenta, enervant de lenta tocmai in orasul in care timpul zboara cu o viteza nebuna. Nu si cand vii de la pranz in centrul New York-ului ca sa fii sigur ca prinzi o bucatica de asfalt de unde poti urmari artificiile si celebra bila la miezul noptii.…
Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Ei bine eu, la intrebarea asta, raspundeam – calator. Prima parte a copilariei am petrecut-o in comunismul gri si imi puneam o dorinta asa : sa ma culc seara in patul meu si sa ma trezesc a doua zi mereu in alt oras al lumii.…
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine, sarbatorile de iarna au gust si miros de scortisoara, turta dulce, cozonac si alte ispite dulci. Si cum luna decembrie este cu semnificatii multiple pentru mine, pentru ca este si ziua mea, la tot ce am spus mai sus, adaug si torturi, caci indiferent de varsta, bucuria unei prajituri nu mi-o refuz… orice ar fi.…
Osaka este modern, presarat cu zgarie-nori, comercial, cu alta vibratie fata de restul traseului meu prin Japonia, tanar, atractiv, cu o viata de noapte agitata, dar totusi vegheat de impresionantul castel cocotat deasupra orasului. Si acest loc poarta urme dureroase ale celui De-al Doilea Razboi Mondial.…
Cand am asezat Japonia pe harta imaginara a dorintelor mele, am vizualizat Kyoto – gradini, temple budiste colorate si linistite, traditie si desigur, gheise. Daca Tokio este epicentrul economic al Japoniei, cred ca aici, in Kyoto, bate inima ei din punct de vedere istoric si cultural.…
Oare cum reuseste o pietricica sclipitoare sa lege atat de bine doi oameni, sa traduca sentimente si sa dea rafinament? Ma intreb eu, uitandu-ma in oglinda la fata pe care nu o recunosc. Am pasit ca o Cenusareasa timida teleportata in Rai cu o simpla deschidere a unei usi.…
Stau in furnicarul din intersectia Shibuya si ma ia cu ameteala. Sute de oameni traverseaza deodata, fiecare in directia lui. Fix ca in video-ul de mai jos. Semaforul arata verde pentru toti deodata si parca da startul unei curse. Ma amestec intre ei. Haos. Dar e un haos cu o ordine ascunsa cumva.…
Am aterizat in Japonia in creierii noptii. Dupa un secol de zbor. Nu este doar un fel de a spune – planeta asta numita Japonia chiar este la ani lumina de noi, pamantenii. Inca din aeroport am inceput sa primesc soc dupa soc.
Am intrat grabita in prima toaleta ce mi-a iesit in cale.…
Am facut ocolul lumii sa aflu secrete de frumusete ale femeilor din toate colturile planetei, si am lasat, nu intamplator, pe finalul excursiei – Romania 🙂 Invitata mea are 34 de ani si este calator … de profesie. De invidiat, asa-i?
Nu va lasati indusi in eroare de nume – a crescut in Romania, tatal ei este yemenit, iar mama romanca – de la ea a invatat toate secretele frumusetii, dar si din calatoriile ei in lumea larga, asa ca are multe sa ne spuna, un amestec interesant de sfaturi aflate din toata lumea, pornind desigur de acasa – Romania.…
Voi cum faceti cand aveti de cumparat un cadou cuiva drag? Asa o panica ma apuca atunci cand stiu ca se apropie ziua surorii mele, de exemplu…Ce ii cumpar? Ei nu ii place chiar orice, face mofturi, nu prea ii iese un „multumesc” zambit fals, este atenta la orice detaliu si se prinde imediat ca ai luat ceva pe graba.…
