Prima calatorie dupa izolare

De cand asteptam momentul asta…Sa fac bagaje, sa fac planuri, rezervari, sa ma urc in avion, sa schimb putin aerul si decorul…Imediat cum s-au ridicat restrictiile de zbor catre o lista de tari, am ales Germania si am cautat bilete pentru prima mea calatorie dupa izolare.  Prima lovitura: 736 euro un bilet dus cu Tarom, intors cu Lufthansa. Urmatoarea optiune: 456 euro. Dar am mai asteptat un pic, caci deja sunt invatata, rabdarea este una dintre lectiile acestei perioade, nu-i asa, si iata ca am gasit un bilet cu 220 euro. Multi m-ati intrebat, si adevarul este ca si eu am stat cu aceasta curiozitate sau mai degraba teama – ca biletele se vor scumpi. Companiile aeriene au fost puternic lovite de aceasta pauza fortata, am prieteni in aceasta bransa – concediati, noile norme inseamna probabil pierderi financiare, iar turistii se vor lasa asteptati, caci teama inca pluteste in aer, dar si restrictiile la granitele din toata lumea. Am fost la Frankfurt si cu 90 de euro, si cu 200 euro.

LA AEROPORT:

M-am dus la Otopeni cu 3 ore inainte, asa cum este recomandat in aceasta perioada. In functie de compania cu care zbori, ar trebui sa intri intr-un cort. Sunt trei, descoperite, mari, cate unul in dreptul fiecarei porti. Scrie pe fiecare ce companii “gazduieste”, dar in realitate, nu este asa. Mai bine intrebi, daca prinzi un angajat al aeroportului. Ca nu sunt prea vizibili.

In cort stai cu mai multi oameni, sper sa nu prinzi soare din plin, ca mine, dar exista tonomate cu bauturi (preturile obisnuite de aeroport…) si scaune. Unul da, unul ba. Distantare. Si astepti. Si astepti. Nu stii cat. Nu iti spune nimeni. Vine la un moment dat un angajat al aeroportului si striga zborul tau. Sa vezi imbulzeala, caci nu sunt cozi civilizate, si norocosi sunt numai 15. Restul mai asteapta. Eu am stat o ora si jumatate. Si am fost prima tura…Vedeti cortul in care am asteptat in spatele meu in aceasta poza, dincolo de zambetul pana la urechi, dar si mai multe detalii in filmuletul de la finalul articolului.

Odata trecut de usa magica, in aeroport iti este luata temperatura, de la distanta, poate nici nu observi. Esti directionat catre check-in, exista semne pe jos care iti amintesc sa pastrezi distanta, masca este obligatorie si spatiul generos. Ideal este sa ai check-in-ul facut online. Treci rapid prin control, angajatii au toti masca, unii si viziere, iar tu iti dai masca jos numai la controlul pasapoartelor.

Magazinele duty free sunt deschise, la fel si unele restaurante, insa primesti mancarea la pachet, nu ai voie sa stai la masa. O mananci in brate, la poarta de imbarcare. Dar pana atunci, treci pe la toaleta sa te speli pe maini. Aici noutate: totul este curat bec! Ce surpriza pentru toatelele din aeroportul nostru! Bravo, deci se poate!

La poarta de imbarcare scaunele sunt impartite ca sa pastram distanta, iar imbarcarea se face pe grupuri. Sau asa ar trebui. Cand s-a deschis, toti s-au inghesuit sa intre primii…Nu mai spun de mastile purtate SUB nas..

IN AVION:

Masca din nou obligatorie. Stiu, deloc comod. Vai de urechile mele dupa 2 ore de zbor. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi un drum pana la New York… Era si o pasagera imbracata in combinezolul acela si cu masca…sub barbie!!! Tusea din cand in cand si ne baga pe toti in sperieti. Pe ea nu a speriat-o nici semnul stewardesei care a atentionat-o in legatura cu masca…Exista un loc liber intre pasageri, iar la urcare primiti servetele dezinfectante. Masa nu mai este servita la bord , cel putin nu pentru noi, cei de la clasa economica. Numai apa imbuteliata.

Doua ore au trecut rapid pentru mine, admirand norii de care imi fusese atat de dor. Imaginile surprinse le impart cu voi , in clip.

Debarcarea se face tot pe grupe. Sau asa ar trebui. Insa oamenii, indiferent de nationalitate, au sarit ca arsi din scaune cand nici nu se oprise inca avionul. Degeaba suna repetat anuntul stewardeselor, prin care ii rugau sa stea jos si sa astepte sa auda numarul randului lor. Deja erau cu sacosele in brate, lipiti unul de altul pe culoar, si nu aveau de gand sa mai astepte. Ar fi coborat si pe geamuri!

IN AEROPORTUL DIN FRANKFURT: nu ne-a luat nimeni temperatura, nu am stat la nicio coada, nu am asteptat decat bagajele, pe culoare desenate pe jos, pentru distantare. Ne-am dezinfectat mainile de la aparate speciale si gata. Aproape ca inainte.  La intoarcere insa, lucrurile vor sta diferit putin, veti vedea.Eram curioasa cum gasesc acum orasul in care am mai fost de zeci de ori. Oare cum s-a schimbat dupa pandemie? Oare oamenii pastreaza distanta? Oare nemtii sunt mai panicati sau mai relaxati decat noi? Oare ce reguli sunt la restaurantele la care obisnuiam sa mananc? Oare magazinele mele preferate sunt deschise? Sau macar mai exista ori au fost lovite definitiv de criza aceasta mondiala?Vezi vedea in filmuletul de mai jos, postat pe canalul meu de Youtube, cum mi-am cumparat degeaba niste haine – le-am dus a doua zi inapoi, cum am mancat la o terasa in…”separeu”, unde am fost nevoita sa imi beau cafeaua preferata, cum era la piata – total diferita de cea in care imi fac eu cumparaturile, unde nu ma lasa fara masca, vanzatorii au manusi si marfa este acoperita, si pana unde se intindeau erau cozile la magazine. Cea mai mare aliniere – la Louis Vuitton.

Dincolo de toate acestea, nemtii mi-au parut foarte relaxati. Sau de fapt, locuitorii Frankfurt-ului. Caci sunt si multi turci, croati, italieni, marocani, arabi, romani, etc. Aglomeratie mare pe strada, imbulzeala, bancutele pline, oamenii sunt la fel de apropiati ca intotdeauna si peisajul stradal nu e foarte schimbat fata de februarie, ultima mea vizita, fix inainte de pauza. Insa acolo unde e lege, nu e tocmeala. Nu am vazut pe nimeni fara masca in spatiile interioare. De fapt nici nu esti lasat sa intri fara. Iar amenzile sunt foarte mari. Crezi sau nu in acest virus, legea o respecti, protejandu-ti astfel semenii.

INAPOI ACASA…La plecare insa, aeroportul era gol..magazinele inchise…In avion nu mai aveam un loc liber intre noi, iar la aterizarea pe aeroportul Otopeni, trebuie sa stiti ca aveti de completat un formular pe care semnati ca sunteti de acord cu izolarea/carantinarea/spitalizarea, va dati datele de contact etc. Ciudat, caci se completeaza obligatoriu, INDIFERENT de tara din care veniti si aveti doar aceste trei optiuni…. Apoi va asezati la coada, unde un angajat DSP verifica aceste formulare (pe cativa colegi de zbor i-a oprit) si apoi mergi la alta coada, la controlul pasapoartelor. Formularul se poate completa si online, dar surpriza! Tot trebuie scos la imprimanta in aeroport. Deci acel cod pe telefon este doar o amagire ca ai facut un pas in viitorul in care alte tari sunt demult. Noi nu scapam de plimbat hartii si stat la cozi:(

In Germania nu m-am cazat la un hotel, sa va povestesc experienta, dar la urmatoarea calatorie, asa voi face. Probabil voi alege Spania. Daca se ridica restrictiile…

Iata filmul primei mele mini-vacante de dupa pandemie, la Frankfurt. Am facut si o mica excursie la Rothenburg, orasul lui Mos Craciun, pe care vi-l recomand cu drag, dar despre el intr-o postare viitoare 🙂