Da, da, chiar asa. Creatorii ei spun ca au plecat de la pozitia lui Usain Bolt la start, gata pregatit sa alerge in cursa de 100 metri. Un roman a desenat noul SUV Renault, care a primit un nume ce imi aminteste de cursurile de dictie – Kadjar. Cu poza campionului in fata, Victor Sfiazof a facut schita castigatoare intre alte trei concurente. Am vrut sa vad cu ochii mei masina asta ¨musculoasa¨, dar mai ales, sa o insotesc si dincolo de start – pe sosea, dar si pe drumuri mai putin prietenoase. Asadar, am facut un test drive intr-o locatie la fel de exotica asa cum e si numele masinii – in desert, in nordul Spaniei.
Rosie ca focul, cu forme frumoase , masina mi-a facut cu ochiul inca din aeroportul din Zaragoza. Parca o stiam de undeva… Are putin din Captur, mi-a amintit si de Qashqai, pe care l-am condus de cateva ori. Cei de la Renault spun ca noul lor SUV castiga puncte in fata rivalelor la design, la consum, dar si la dotarile nenumarate care iti sporesc confortul. Este intradevar o masina frumoasa, te seduce din design, insa ¨frumusetea¨ este o notiune relativa, nu? Kadjar tine cu buzunarul meu – se lauda cu un consum de 3.8l/100 km daca alegi 1.5 dCi si 5,8 l/100km – benzină 1,2. Nu e rau deloc.
In calatoria mea la volanul Kadjar , cateva sute de kilometri, scaunele m-au tinut in brate, au fost foarte comode, desi am mers pe drumuri care m-au lasat cu impresia ca gropile din Bucuresti sunt parfum. Masina este spatioasa, potrivita pentru o familie care abia asteapta sa indese in portbagaj trotinete, role, jucarii, mingii, dar si pentru mine daca vreau sa merg cu gasca in vacanta prin tara. Am un renume prost la capitolul loc in portbagaj:) Arestez cel mai mare spatiu pentru bagajele mele, cred ca orice femeie ma intelege:)
Dar ceea ce abia asteptam sa vad cu ochii mei – cum se parcheaza masina asta singura! N-am crezut si chiar imi venea sa pun mana pe volanul care se invartea in legea lui acolo. Si stia ce face. Caci masina mi-a gasit ea locul de parcare liber, l-a masurat si s-a apucat de treaba. Eu doar am jonglat intre acceleratie si frana, la indicatiile ei, desigur. M-a cam speriat, dar mi-a aratat in ce directie ne indreptam. Personal, prefer ca masina sa o conduc EU pe ea nu EA pe mine. Poate sunt old-fashion, dar imi place cutia manuala, jur pe rosul asta frumos al caroseriei ca imi ies din prima toate parcarile si stiu si singura sa recunosc semnele de circulatie. Pe ecranul tactil din dreapta mea si pe bord e plin de beculete si culori pe care eu le pot alege. Dar numai la culori, alegerea e in mana mea. Caci masina este asistentul de incredere al soferului si nu il lasa o secunda de capul lui.
Recunoaste indicatoarele, vede camera radar, iti spune ca aici e viteza legala X, ca te suna iubitul, ca ai loc de parcare numai bun pe stanga sau ca ai masina in unghiul mort. Iute imi fuge gandul la prima masina pe care am condus-o, si cum ma treceau transpiratiile pana roteam volanul sau cum ascultam Genius la casetofon si umblam la niste fire-cheie cand stergatoarele si luminile se intelegeau intre ele sa ma lase balta:)
Ma trezeste din melancolie bazaitul telefonului, asezat cuminte langa doua prize de USB, in locul gandit special pentru el, sa nu imi mai zboare prin masina, si peste tot rasuna vocea unui prieten. E curios sa vada ce as alege intre Tiguan si Kadjar, stiind ca mereu am mers pe mana masinilor nemtesti , iar dotarile nenumarate, confortul si economia altor marci m-au lasat rece. Dar eu sunt curioasa sa vad cat isi pastreaza acest confort Kadjarul in desert. In episodul viitor o iau la goana printre bolovani, stanci, ciulini, nori de praf si pietris . Aici.
